Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

238 Aurel Romila – Psihiatria
Delirium-ul evolueazã cãtre moarte sau vindecare completã. În unele
cazuri se cronicizeazã (peste 6 luni – 1 an), trecând cãtre sindromul de
deteriorare – demenþã – adicã sindromul psihoorganic cronic, prin anumite
stãri de tranziþie numite sindromul amnestic Wieck. Cel mai cunoscut dintre
acestea este sd. Korsakov.
Sindromul psihoorganic cuprinde tulburãrile psihice de cauzã materialã,
organicã, cerebralã sau corporalã. Tulburãrile se explicã printr-o
leziune metabolicã sau anatomicã.
Se clasificã în sindromul psihoorganic acut (în care agentul patogen
acþioneazã brutal, masiv, global ºi determinã o stare de confuzie mentalã)
ºi sindromul psihoorganic cronic (în care agentul patogen este de intensitate
mai scãzutã, acþioneazã pe o duratã mai lungã, cu o acþiune mai difuzã).
Diferenþa acut/cronic se face dupã criteriul timp (acutul îl situãm pânã la
6 luni; cronicul dupã 6 luni -1 an ºi apoi toatã viaþa), criteriul nivelului de
regresiune al tabloului psihopatologic (în cel acut e vorba de o confuzie
mentalã; cel cronic include: deteriorarea mentalã (sindromul deteriorativ
– defectul organic), sindromul demenþial, oligofreniile (tot condiþii organice,
însã agentul patogen acþioneazã în primele stadii, intrauterin sau perinatal
ºi determinã o encefalopatie cu consecinþe pe toatã viaþa).
Nu existã o specificitate patognomonicã a tabloului clinic, în funcþie de
cauza organicã care-l provoacã. Tabloul clinic este nespecific. Specificitatea
se obþine prin anamnezã, fiind un dat clinic ce se obþine din ceea ce povesteºte
bolnavul („ mi-a cãzut o cãrãmidã în cap“, „îmi vine rãu ºi cad jos“...).
Sindromul psihoorganic acut este un sindrom axial de conºtienþã (Hoche)
pe când sindromul psihoorganic cronic este un sindrom axial de personalitate
(Hoche).
1. Dependenþe
Dependenþa de droguri ºi medicamentoasã
(În terminologie internaþionalã – DD = drug dependence; în terminologia
francezã mai veche – toxicomanii).
Prin definiþie, dependentã e o persoanã care nu poate funcþiona normal
decât cu ajutorul unei substanþe chimice care-i provoacã episodic o stare
de bine, care-i provoacã obiºnuinþã, fãrã de care se simte rãu ºi chiar nu
mai poate trãi, al cãrei efect e în scãdere dacã nu se creºte doza ºi care, în
esenþã, îºi face sieºi rãu ºi celorlalþi. Sieºi pentru cã e considerat ca o
echivalenþã de suicid lent, treptat, iar celorlalþi pentru cã drogul costã bani,
pentru bani trece peste drepturile celorlalþi (familie, grup) ºi poate ajunge