Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

232 Aurel Romila – Psihiatria
este foarte mare ºi predominã factorul afectiv. Omul s-a maturizat când
factorul raþional este deasupra factorului afectiv. Aici poate surveni un
accident psihopatoid. În timp ce colegii lui adulþi rãmân cu factorul raþional,
din motive organice discutate mai sus el îºi pierde din factorul raþional ºi
bãtrâneþea lui va fi mai accentuatã sub aspectul predominãrii factorului
afectiv, adicã iraþional, inconºtient, emoþional, al impulsivitãþii, irascibilitãþii
deasupra factorului de reþinere, de cunoaºtere. Undeva aici se admite cã
dacã ai 70, 80 de ani sã nu mai se numeascã psihopatoid, deci se cere o
vârstã foarte înaintatã. Diagnosticul pozitiv se pune pe urmãrirea liniei
vieþii, unde trebuie sã existe o proporþie predominantã de albastru, de factor
raþional în perioada de adult).
Diagnosticul pozitiv se pune pe istoric, prin efectuarea unor teste de
performanþã ºi personalitate (cu repetarea lor dupa intervale de câþiva ani)
care pot arãta deteriorarea, prin examene paraclinice care sunt mai
valoroase dacã sunt comparative (EEG, PEG, TC), teste biochimice. Cu
testele e mare crizã, cã dacã þi le faci devii un pic hipocondru, fiindcã te
trezeºti cu colesterolul crescut ºi nu îl mai scazi chiar dacã mãnânci tot
timpul numai ulei grecesc.
Diagnosticul diferenþial:
• cu psihopatiile – la psihopatoid este un aspect secundar, de
decompensare, de psihopatie finalã.
• cu nevrozele – nevrozele luptã sã-ºi pãstreze personalitatea ºi
caracterul, în timp ce psihopatoidul preferã noua poziþie de scârbã,
renunþare la lupta anterioarã, deci este un defetist.
• cu psihozele – aici este criteriul social; este inadmisibil sã credem cã
un om în plin delir este capabil sã aibã performanþe socio-economice
egale cu normalii. Delirul în schizofrenie este majoritar paranoid,
automatism, bolnavul se autodemascã, nu poate rezista. Deci, în
diagnosticul pozitiv, pentru psihopatii pledeazã absenþa fenomenelor
majore de schizofrenie, adicã fenomenul de depersonalizare ºi de
automatism.
• cu demenþele – în psihopatoid existã deteriorare dar existã
independenþã ºi se fac mai mult prostii voluntare din independenþã
pe când în demenþã intrãm în stadiul de dependenþã, prostii
involuntare, gafe, absurditãþi involuntare. Psihopatoidul spune „aºa
vreau eu“ pe când dementul spune „ nu mi-am dat seama cã a fost o
greºeala, nu am reþinut, am scris 2 în loc de 10, am iscãlit unde nu trebuia...“.
Se produc niºte lucruri grave, dar involuntar.
Prognosticul stãrilor psihopatoide este foarte rezervat, fiind vorba de
un fenomen de regresiune în plinã vârsta de adult. Majoritatea tind cãtre
stadii demenþiale, fie el alcoolic, posttraumatic sau involutiv; excepþia o
constituie schizofrenii care au o evoluþie ondulantã, cu pusee psihotice.