Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

228 Aurel Romila – Psihiatria
cum judecãm cazul; în general stãrile psihopatoide care nu se explicã prin
factori exogeni pot însemna debuturi psihotice; de pildã, ºcolarul care nu
este la liceul de matematicã, nu are sarcini speciale, nu i s-a întâmplat nimic
deosebit care sã-i schimbe performanþele, nu are conflicte cu pãrinþii – dar
el decade psihopatoid – ne punem problema mai ales a schizofreniei care
ar putea sã aparã pe acest fond.
Mai important este postprocesual, datoritã puterii tratamentelor actuale
ºi organizãrii mai sistematice a tratamentelor, adicã o legãturã între medici,
între cei din clinicã ºi cei din ambulator ºi din teritoriu, schizofrenii încep
sã aibã din ce în ce mai mult tratamente continui care astupã nivelul psihotic
ºi existã remisiuni pe care le considerãm de buna calitate, care ne determinã
sã-i îndemnãm sã-ºi continuie obligaþiile ºcolare, facultãþile, profesiile, sã
se însoare, sã nu divorþeze, sã fie cetãþeni obiºnuiþi.
Cei apropiaþi remarcã defectul faþã de perioada lui de normalitate;
defectul este cel mai frecvent asteniform plus izolare, deci o relativã
autizare, „bruscherii“ – adicã reacþii disproporþionate ºi neaºteptate,
tendinþe uºoare la interpretare. Prima interpretare este relaþia, înainte de a
vorbi de un delir de persecuþie – începe sã-ºi puna probleme: dacã nu
vorbim toþi despre el, dacã în procentul care s-a comunicat (sã dãm afarã
9%) nu era vorba despre el – ºi pânã la un punct este ºi natural sã te întrebi,
ca un om care ai venit din spital, sã nu fii primul pe lista de dat afarã. Deci
nu este vorba de curatã patologie sau de o reacþie naturalã la împrejurãri.
Acest defect în schizofrenie trebuie foarte bine cunoscut, pentru cã în
condiþii de rãspundere, partenerul apeleazã la diagnostic ºi la biletele de
externare ºi vrea de pildã sã divorþeze fiindcã are un partener cu schizofrenie
– „scrie la carte cã are dreptul“... Dacã este în stare psihopatoidã – nu are
dreptul ºi de aici contradicþiile, nedumeririle avocãþeºti, revenirile. Din
aceeaºi noþiune derivã ºi rãspunderea: eºti psihopatoid postprocesual, deci
dacã faci prostii (fabrici butelii false de aragaz, furi masini) ºi apoi arãþi cã
eºti schizofren de Bãlãceanca, ai 7 internãri, faci totuºi puþinã puºcãrie; deci
din stadiul psihopatoid derivã drepturi dar ºi datorii cetãþeneºti.
Psihopatoidul din nevroze. Cea care ne intereseazã cel mai mult este
neurastenia. Când vorbim de o neurastenie cronicã ºi când de o neurastenie
psihopatizatã? În primul rând vorbim de o chestiune de duratã ºi aici trebuie
sã vorbim tot de 3 ani pe care îi punem convenþional ºi la alcoolism ºi la
neurastenie, în multe boli din psihiatrie, ca sã putem delimita stadiul acut
sau subacut de cel cronic. Vorbim de psihopatizare în neurastenie când
neurastenicul renunþã la luptã, ca în primii 3 ani; el e clasicul bolnav care
umblã pe la doctori ºi îºi cautã vindecarea, dorea sã meargã la sanatorii, sã
facã orice ºi sã se poatã întoarce la muncã; când începe psihopatizarea este
exact invers, vrea o pensionare cât mai lunga, nu mai se poate întoarce la
locul de muncã ºi dacã este presat sã se întoarcã – renunþã sã mai lucreze ca