Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
215
produc acte grave, crime, urmate de amnezie, în timp ce oneiroidul poate
povesti foarte bine aventura pe care a trãit-o (chiar râde de ce ºi-a imaginat).
Între oniric ºi oneiroid deci vine crepusculul, care e mai destructurat, mai
profund decât oneiroidul.
Psihiatria modernã a mai adãugat ºi alte tulburãri calitative. Dedublarea
conºtiinþei trebuie privitã ca un ego scindat, care proiecteazã propriul
inconºtient dislocat pe alþii. Este de fapt mecanismul halucinator ºi pseudohalucinator,
în care construcþia corpului are inconºtientul dislocat, proiectat
ºi personificat în altcineva; acest altcineva, „vocea“, îi spune de obicei ceva
de rãu, persecutor. Este un mecanism care scapã de sub control ºi este
proiectat în ceva exterior („vocea“).
O tulburare superioarã ºi mai uºoarã este persecuþia (persecuþia
imaginarã). În aceasta, inconºtientul este tot dislocat, dar nu ca o persoanã,
voce, ci doar ca o activitate strãinã care se opune egoului sãu („mã
urmãreºte... vrea sã mã distrugã“ etc.). Mecanismul persecuþiei nu mai
este halucinaþia, ci interpretarea, sau percepþia, delirantã.
Un nivel, situat superior, este conºtiinþa distimicã. Dacã dedublarea ºi
persecuþia afecteazã latura spaþialã a psihopatologiei (spaþiul este în afarã),
în conºtiinþa distimicã este afectatã trãirea timpului, dimensiunea
temporalã. E o conºtiinþã ori acceleratã, ori încetinitã (o conºtiinþã în vitezã
– excitaþia maniacalã; o conºtiinþã în lentoare, încetinealã – depresiune).
Alte tulburãri de conºtiinþã datorate personalitãþii se vor face mai târziu
(în nevroze, psihopatii).
Semiologia conºtiinþei ºi personalitãþii (sindromologie)
Sindromologia este un întreg semiologic, natural, care poate fi studiat prin
secþiunea transversalã ,la un moment dat, a psihicului ºi se numeºte semiologia
conºtiinþei ºi prin secþiune longitudinalã a psihicului, obþinîndu-se
traiectoria persoanei.
Sindromologia conºtiinþei are 11 niveluri, pornind de la comã la luciditate:
1.amenþial, 2.oniric, 3.oneiroid-crepuscular, 4.dedublat, 5.depersonalizat,
6.depresiv, 7.exaltat, 8.emoþionat, 9.panicat, 10.obosit, 11.enervat / supãrat.
Sindromologia personalitãþii cunoaºte 5 niveluri: 1.psihopatic,
2.nevrotic, 3.psihotic, 4.psihopatoid deteriorat, 5.demenþial ºi oligofren.
Sindromologia patologiei acute
Conºtiinþa, adicã psihicul la un moment dat, are trei niveluri (de sus în
jos): etic, logic ºi vigilent (conºtienþa). Funcþia ei esenþialã este nu numai
de reflectare a realului ci ºi de creare a unui cîmp al prezenþei în care sã
existe o concordanþã între realitate ºi adevãr. Nivelurile etic ºi logic þin mai
mult de nivelul persoanei, vigilenþa fiind o condiþie secundarã
indispensabilã.