Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
207
adaptatã) precum ºi noþiunea de reacþie la eºec. Tindem cãtre o activitate
criticã ºi o reducere a sugestibilitãþii, adica a credulitãþii, a prostiei.
Activitatea criticã nu are însã nici o legãturã ºi e inversul încãpãþânãrii.
Limbajul. Implicã cunoºtinþe morfologice, gramaticale (pe care le avem
deja pâna în facultate); facultatea ne învaþã în plus studiul semnificaþiei
limbajului, adicã semantica, care este de mare importanþã în psihiatrie.
Simbolul este un înveliº (semnificantul; cum este psihicul, al cãrui înveliº
este activitatea) ºi un conþinut, care este semnificaþia (motivaþia gnoseoafectivã).
Reþinem distincþia dintre limbã, care este a unui grup, popor, ºi
limbaj, care este personificarea în fiecare individ a limbii. Limbajul poate
fi sãrac sau bogat. Mult mai important este un limbaj potrivit, adica esenþial,
fãrã a fi telegrafic. Limbajul este un indicator de dezvoltare a personalitãþii
(îþi dai seama de instruire dupã cum vorbeºte), precum ºi un indicator al
conºtiinþei de moment (mai ales ortoepia, adicã pronunþia, se schimba dupã
cum eºti obosit, ai bãut etc.). Limbajul de fapt exprimã cel mai scurt
gândirea. El poate fi invadat emoþional, caz în care se scurteazã ºi tinde
cãtre interjecþii.
Patologia activitãþii. Activitatea (sau kinezia) poate fi crescutã
(hiperkinezie) sau scãzutã (hipokinezie). Tulburarea calitativã se numeºte
parakinezie. Hiperkineziile sunt stãri de agitaþie, crize de agitaþie,
impulsiuni, violenþe, explozivitãþi intermitente. Simptomul agitaþiei
psihomotorii este nespecific ºi cere multã experienþã pentru a-l descifra
din prima clipã (când în primul rând mori tu de fricã); ea este acea conduitã
care ne dã sentimentul sau trãirea de ameninþare vitalã pentru noi. Fiind
nespecificã, ea poate fi proprie multor boli psihice. Cea mai periculoasã, în
ordine, pare a fi epilepsia; este vorba de agitaþia psiho-motorie întâlnitã în
tulburarea de conºtiinþã intercriticã a epilepticului (în starea crepuscularã),
în care epilepticul desfãºoarã automatisme posibil homicide. Caracteristic
epilepsiei este ºi starea de raptus, constând în trecerea de la calm la o
violenþã neaºteptatã, imprevizibilã.
Agitaþiile confuzionale sunt dezordonate, cu privirea tulbure, pierdutã
(limbajul privirii nu mai poate fi citit), sunt neþintite, adicã nu se îndreaptã
împotriva cuiva anume, ci se agitã, dã ºi loveºte în cine se nimereºte. Este
o maximã urgenþã. Se pare cã se cam abuzeazã de termenul de agitaþie (cel
puþin pentru justificarea multora din internãri, care astfel îºi zic urgenþe).
Agitaþia coleroasã din manie – e furios ºi gata sã batã pe toþi. Agitaþia
alcoolicilor tulburã pe toatã lumea (poliþie, psihiatru, anturaj). Sunt de-a
dreptul fioroºi. Criza de agitaþie se deosebeºte de starea de agitaþie. Criza
este doar un moment de agitaþie. Starea poate dura douã sau mai multe
sãptamâni, e zi ºi noapte agitat.