Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
203
o hotãrâre ºi trece la acþiune; el face o alegere între diferitele impulsuri.
Puterea de a cumpãni diferitele impulsuri ºi de a le transforma în acþiune,
în succesiune de etape, de a le efectua se cheamã voinþã. Ea poate fi socotitã
organizatorul conºtiinþei ºi al personalitãþii, care transformã materia,
conþinutul psihologic, în scop, mijloace, plan ºi execuþie.
Ca la toate funcþiile psihice, este necesar ca aceastã forþã sã aibã anumite
limite cantitative ºi calitative. Tipologia veche socotea cã cel mai important
factor din om este voinþa ºi oamenii simpli socot cã o personalitate
este proporþionalã cu voinþa ºi invers – cu cât este o lipsã mai mare sau
mai micã de voinþã, apare ºi abaterea ºi boala psihicã (s-ar datora „slãbirii“
voinþei). Deci este o calitate deosebitã în a aprecia o personalitate în
anumite limite.
Voinþa este un amestec conºtient / inconºtient. Este conºtientizarea unui
impuls, deliberarea ºi alegerea liberã conform intereselor personale ºi
generale. Voinþa se mãsoarã prin puterea de luptã contra obstacolelor ºi
este proporþionalã cu înfrângerea adversitãþilor, greutãþilor. Vizeazã
succesul, nu ratarea, tinzând în extremis la glorie ºi eternitate, dominare
absolutã ºi substituirea lui Dzeu.
Tulburãrile cantitative se cheamã hipobulie ºi hiperbulie, iar tulburarea
calitativã se cheamã parabulie. Abulia este o lipsã totalã de voinþã ºi ar
putea fi o exagerare (atât timp cât omul are o conºtienþã, se schiþeazã ceva
în el).
Hipobulia este semn de depresie nevroticã sau psihoticã. Ea face ca,
deºi psihicul este de calitate, sã nu se treacã proporþional la acþiune.
Hiperbulia este un semn de pripealã, impulsivitate, infantilism. Oamenii
care nu delibereazã ºi trec direct la fapte fac greºeli. Nu trebuie confundatã
hiperbulia cu impulsivitatea, care nu este o voinþã crescutã ci scãzutã, cu
trecere prin scurtcircuit la acþiune, fãrã deliberare.
Parabulia se observã în paranoia. Deci este o voinþã ieºitã din comun
pentru o cauzã falsã. Duºmãneºte toatã viaþa un om ºi vrea sã-l distrugã,
deºi acesta este nevinovat ºi dupã ce îl terminã, spune cã are o victorie; dar
pentru cine ºi pentru ce, fiindcã este vorba de un om nevinovat… Deci
conteazã nu numai tenacitatea, perseverenþa, ci ºi dacã obiectivul ales este
conform cu adevãrul, duce la ceva pozitiv; altfel este parabulie. Parabulia
este un amestec de creºtere cu scãdere a voinþei, în cazul toxicomanului
sau alcoolicului, care au o scãdere a voinþei pentru realizarea profesiei,
educaþie, familie, dar au o creºtere a voinþei în procurarea toxicului.
Interpretarea tulburãrilor de voinþã cere o analizã a celorlalte funcþii.
Voinþa sã fie corelatã cu o bunã inteligenþã, cu un caracter format ºi sã
serveascã drumul binelui.