Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

202 Aurel Romila – Psihiatria
afectivitatea lui (de ex. în paranoia). De aceea ºi delirul e de persecuþie sau
de grandoare, expansiv sau depresiv, culoarea ºi tendinþa lui fiind date de
afectivitate. Cel mai frecvent delir e cel de persecuþie. Ce fel de afectivitate
are un astfel de om ? Nu cumva persecutatul este ºi un deprimat? E greu
de spus ce predominã de cele mai multe ori, depresia sau persecuþia.
Dominarea unor note afective poate duce la idei, judecãþi false.
Freud a mai descris în inconºtientul nostru, ca o expresie a dramei noastre
interioare, o forþã numitã superego ºi care se instaleazã în primii ani de viaþã
prin procesele afective ºi educaþionale din familie (relaþiile cu mama, tata),
apoi din ºcoalã, care fixeazã în inconºtientul fiecãruia niºte modele afective,
pe care Freud le-a numit ideal de eu. Deci în evoluþia fiecãruia cãtre armonie,
cunoaºtere, existã un ideal de eu cât de cât accesibil, pentru adaptarea la o
anumitã etapã istoricã. Acest ideal de eu presupune deci o introjectare
(interiorizare) a unor imagini superioare, pozitive sau negative (de ex.
imaginea de „drac“, care e de fapt imaginea de rãu). La orfani, de exemplu,
constatãm lipsa afectivitãþii. Ei au de obicei în cap doar pãrþile negative. Iatã
deci explicaþia foarte simplã a sociopatiei (oameni neglijaþi care ajung la acte
antisociale). Sunt niºte etape afective care trebuie dezvoltate foarte bine.
Fiecare om trebuie sã aibã un superego bine integrat ºi controlat de ego-ul
sãu. Sã nu lupþi contra lui, altfel îþi dã un complex, o contradicþie.
A doua noþiune este eul ideal. Dacã idealul de eu este superego-ul, eul
ideal duce la urmãrirea inconºtientã a unei satisfacþii maxime ºi duce la
narcisism, deci la schizofrenie; totul sã fie blând, calduþ, ca la sânul mamei,
cvasiuterin.
Afectivitatea noastrã este ascunsã, acoperitã, disimulatã, inima noastrã
(„creierul afectiv“, cu localizare subcorticalã, hipotalamicã). Trebuie sã ºtim
sã sesizãm afectivitatea ascunsã, tensiunea (tensiunea conþinutului
nesatisfãcut). Existã oameni fãrã ideal de eu (sociopaþii, impulsivii), care
suferã sã-ºi realizeze un ideal de eu. Modelarea afectivã este marea
problemã a societãþii moderne.
Semiologia voinþei ºi activitãþii
Din ce s-a fãcut pânã aici, s-ar fi putut trage concluzia cã psihicul
omenesc are mai mult un aspect pasiv, adicã reflectã realitatea la nivel
perceptual, al ideilor sau al simþirii. In continuare se va vedea cã psihicul
se exprimã printr-o a treia laturã a conºtiinþei care se cheamã activitate. De
fapt dacã vrem sã obiectivãm procesele de cunoaºtere sau cele afective, ne
adresãm acestei laturi. Tot ce nu se poate obiectiva în activitate rãmâne
ascuns în psihic.
În capul omului pot fi, la un moment dat, o mulþime de porniri, unele
concordante, altele contradictorii. Omul poate sã le cumpãneascã, ia deci