Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
melancolice, reacþiile paranoide, paranoiace, stãrile crepusculare, confuzia
mintalã cu formele ei.
Acest mare capitol este în contrast cu patalogia cronicã unde sunt incluse:
nevrozele, psihopatiile, psihozele, demenþele – toate ca o patologie a
personalitãþii, deci o patalogie diacronicã, lungã existenþial, foarte aproape
de realitatea clinicã.
4. 4. Teza Teza etiopatogenicã
etiopatogenicã
Boala mintalã depinde de procese organice cerebrale sau corporale. Se
taie craca antipsihiatriei ºi oricãror amatori de psihiatrie „de ora 5“, care nu
au o formaþie medicalã. Rãspunderea totalã nu va fi lãsatã unui cutare
sociolog pasionat, sau filosof, fiindcã boala mintalã este condiþionatã organic
ºi aceastã tezã eliminã punctul de vedere al antipsihiatriei – al unui Cooper,
de pildã, – cã schizofrenia este o boalã sociogeneticã, intrafamilialã etc.
Articularea organicului la structura psihicã a fost o dificultate ºi pe
vremea lui Freud, care nu a ºtiut, la rându-i, cum se leagã instinctul de
corp; a spus cã este o expresie, în fond niºte vorbe, dar nu a putut dovedi.
ªi H. Ey pãstreazã rezervã pentru cei care cer dovezi. El ne previne cã
existã un ecart, o distanþã între fenomenologia clinicã ºi procesele cerebrale.
Aceastã distanþã este istoricã ºi rãmâne de demonstrat. Presupunem
teoretic cã cefaleea se produce ca o dismetabolie sau tulburare vascularã,
dar acest lucru nu-1 putem dovedi totdeauna; dacã reuºim, dupã
experimentãri repetate, putem afirma cã în stadiul cutare, existã cutare
structurã biochimicã. Iatã modul de judecatã ºi de organizare a întregii
teorii. Ey nu este deci un organicist care sã judece extrem de simplu, ci
spune cã atunci când se constituie un proces de boalã, organicul este
implicat, îmi pare singura idee greu de admis de cãtre psihiatri cu formaþie
dinamistã sau psihogeneticã modernã. De aceea H, Ey se plânge cã este
ignorat, nefiind inclus nici la organogeniºti, nici la dinamicii.
Psihiatri clasici ºi de formaþie clasicã îi reproºeazã lui Ey cã susþine
organicitatea nevrozelor. Totuºi, el nu susþine cã la un nevrotic accidentat de
maºinã vom gãsi la necropsie cine ºtie ce. Pentru Ey, tulburãrile sunt atât de
fine încât nu le-am putut preciza. Nevroticul când intrã pe o traiectorie de
nevrozã nu mai are niciodatã structuri de normal; este de presupus cã toate
corelatele sunt modificate, deci nu ca la reacþia nevroticã ºi din aceastã cauzã
el face deosebirea între patologia acutã ºi cronicã; ce nu se vindecã în acut
trece în cronic – ceea ce presupune, dupã H. Ey, o organicizare indispensabilã.
Este o idee mult diferitã de opinia mea; consider cã nevrozele sunt boli
funcþionale, uºoare, reversibile. Condiþionate negativ, le putem decondiþiona;
dar realitatea m-a fãcut sã admit cã printr-un procent relativ mic de nevroze
intrãm în niºte încurcãturi pe viaþã ºi acestea nu pot fi considerate simple
condiþionãri patologice.
13