Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

198 Aurel Romila – Psihiatria
Este interesant punctul de vedere psihanalitic, care descrie afectivitãþii
o topicã (ego, supraego, inconºtient sau id), o economicã (care dã pãstrarea
simþului realitãþii sau invazia imaginarului) ºi o dinamicã (care explicã
dinamica pulsiunilor, a conþinutului afectiv). În aceastã dinamicã intrã jocul
sau stabilitatea pulsiunilor. De pildã un nivel scãzut al pulsiunilor poate
sã explice indiferenþa, iar un nivel crescut poate explica intensitatea cãutarii,
pentru cã este o frustrare care trebuie echilibratã. Prin urmare dinamica
condiþioneazã ºi schimbarea formelor afectivitãþii ºi are douã faze, de pildã,
faza de nevoie (de exemplu, foame) ºi faza de satisfacere (saþietate).
Psihanaliza a subliniat compulsia la repetiþie, adicã un mecanism ondulant,
dupã modelul foame / saþietate. În mecanismul motivaþiei conþinutul
afectiv este doar izvorul, primum movens, care se conºtientizeazã, devine
un meca-nism de voinþã, este deliberat, se face opþiunea ºi se trece la acþiune.
Încã o datã se vede cã psihicul reacþioneazã ca un întreg ºi nu ca niºte
compartimente separate.
Psihanaliza a înlocuit noþiunea de instinct cu cea de pulsiune. Din totalul
lor, Freud a ales iniþial numai pulsiunea sexualã sau libidoul, sau instinctul
de viaþã (sau de conservare) sau, mai darwinist spus, lupta pentru viaþã.
Ulterior, Freud a mai descris o forþã contrarã conservãrii, care este instinctul
morþii sau al agresiunii.
Deci în cazanul conþinutului afectiv se duce o luptã pentru viaþã ºi pentru
moarte (pe viaþã ºi pe moarte). Este o dramã individualã. Natura umanã,
psihicã, afectivã, conþine aceste impulsuri contradictorii. Rezultatul
conflictului viaþã-moarte este angoasa. Heidegger spune cã cel mai profund
strat al omului este grija, teama sau angoasa.
Existã o ierarhie a acestor instincte (acest strat profund al conþinutului
afectiv). Nu toate au valoare egalã ºi nici aceeaºi înalþime. Prin urmare
omul stabileºte în lista conþinutului o ierarhie de valori, care este a
coordonatelor istorice în care trãieºte, a grupului dar care poate fi ºi individual
modificatã, de aici decurgând ºi diversitatea umanã (de ex.“pentru
mine carnea nu conteazã“). Ierarhia e deci stabilitã individual ºi constituie
platforma caracterului unui om. Lucrurile acestea nu sunt total
conºtientizate (mulþi îºi explicã conduitele spunând „dom-le, pur ºi simplu
aºa sunt eu“). Freud spune cã în om stã undeva ºi tendinþa spre sinucidere
lentã prin pulsiunile sale distructive. Viciul – reflex necondiþionat care duce
la moarte.
Global, afectivitatea furnizeazã de fapt douã stãri fundamentale, douã
extreme: -una de fericire, bucurie, entuziasm, exaltare, forþã, bucurie de a
trãi, care în patologie tinde cãtre polul maniacal (fãrã a-l atinge) ºi cea a
depresiei, a nenorocirii, a eºecului, a ratãrii, a frustrãrii.