Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

196 Aurel Romila – Psihiatria
afectivitatea. Pânã în acest secol, era cunoaºterea sau raþiunea. Pentru
psihiatrie trebuie sã se admitã un compromis; sunt situaþii în care tulburarea
principalã e în cunoaºtere ºi cea secundarã în afectivitate, în altele însã în
primul rând este tulburatã afectivitatea ºi în al doilea plan cunoaºterea.
Afectivitatea este prezentatã mai întâi static (ca o anatomie) ºi apoi e
înþeleasã dinamic (cum funcþioneazã componentele anatomice). Static deci,
conþinutul afectivitãþii este format din: instincte, trebuinþe, pulsiuni, nevoi,
tendinþe, înclinaþii, intenþii, interese. Dintre acestea, cele mai importante
sunt instinctul de conservare, de apãrare, al vieþii, al morþii, sexual,
instinctul de dominaþie, toate dând o forþã sau o slãbiciune temperamentalã
sau ocazional a conºtiinþei ºi personalitãþi.
Acest conþinut cuprinde douã etaje, respectiv unul inferior, cel prezentat
anterior ºi un etaj superior, al valorilor personale ºi generale (culturale).
Aici intrã judecãþile de valoare, raporturile fine între subiect ºi obiect ºi
care conferã dominanta fundamentala în cunoaºtere. Aici intrã ego-ul,
caractere ºi din lupta celor douã etaje rezultã pânã la urmã echilibrul sau
dezechilibrul. Sunt celebre disputele dramatice din literaturã dintre onoare
ºi iubire (Cid de Corneille) sau disputele dintre datoria moralã, atracþia
corporalã, care explicã varietatea umanã.
Toate acestea, conþinutul afectivitãþii (tot acest „cazan cu drãcuºori“),
se exprimã prin patru forme afective: dispoziþii, emoþii, sentimente, pasiuni.
Dispoziþia este starea de fond a afectivitãþii la un moment dat. Ea este
vagã, este atmosfera, este mediul interior. Ea exprimã sintetic un fel de
stare a vremii, care este bunã sau rea. Emoþiile sunt denivelãri bruºe sau
scurte ºi intense ale dispoziþãiei, sunt trãirile resimþite corporal, vegetativ.
Se mai numesc ºi afecte. Sentimentele sunt investiþii afectivo-cognitive
durabile, care exprimã aprecierile, evaluãrile valorice, cum ar fi stima ºi
dispreþul pentru o persoanã. Pasiunile sunt investiþii masive ºi durabile,
pânã la prevalenþã, obsesie ºi delir, cu o dinamicã de viaþã ºi moarte,
extremã, care bulverseazã temporar sau definitiv raþiunea ºi personalitatea.
Ele sunt pãrtinirea, partizanatul, parti-pris-ul, bias-ul, patima, a fi pãtimaº,
ura. Este cel puþin o nebunie de moment din care rezultã acte antisociale
grave, pe care subiectul ulterior le regretã. Sunt furtuni de moment ale
psihopaþilor. Este iraþionalitatea prin definiþie. Dinamica afectivitãþii stã
între echilibru, suficienþã, satisfacþie ºi dezechilibrare (frustare, tensiune,
nemulþumire, crizã).
Daca limita dintre afectivitate ºi cunoaºtere e o linie de echilibru, ea se
numeºte dispoziþie. Ideal este ca ea sã fie izoelectricã, adicã sã fii egal cu tine
însuþi. Acordul cunoaºterii cu afectivitatea se face în scopul unei echilibrãri
care are echivalentul fiziologic în homeostazie. O dispoziþie normalã este o
dispoziþie egalã. Dispoziþia este deci o sintezã a laturilor conºtiinþei.