Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

12 Aurel Romila – Psihiatria
H. Ey vorbeºte negativ în sens structural ºi dialectic; este ca la o râmã,
cãreia îi tai un segment, iar ceea ce rãmâne încearcã sã supravieþuiascã; ºi
se poate tãia în bucãþele din ce în ce mai mici, pânã când experimentul
devine de neurmãrit.
Conform acestui principiu, în boala mintalã se produce regresiunea,
dar subiectul nu moare; dupã acel nivel inferior se reorganizeazã ºi merge
mai departe. Iatã ce m-a determinat sã susþin cã este dialectic.
H. Ey subliniazã douã caracteristici ale bolii mintale:
• Se produce o rupturã a comunicãrii ºi a relaþiilor de comprehensiune;
pe scurt, este un moment în care spui «ce vroiai sã înþelegi, cã eu nu 1-am
înþeles niciodatã»?. ªi imediat se vãd douã tipuri de neînþelegeri – a unora cu
agenezii care nu pot comunica niciodatã ºi alþii care au urcat din punct de
vedere axiologic, dar din motive deosebite au scãzut în puterea de a-ºi
comunica sufletul. Boala mintalã este pierderea comprehensiunii de pe
platforma comunã. Iatã o tezã contrarie antipsihiatriei, existenþialismului ºi
chiar psihanalizei, care pretind cã totul în terapie este sã înþelegi. Dacã îl înþelegi,
îl poþi ajuta; tu îl poþi înþelege; dar ºtiind ce a fost ca om ºi ce a devenit, nu
pãtrunzi în structurile lui intime de înþelegere – de pildã, prin modul de a
dialoga cu bolnavul, nu-i înþelegi sensul, intenþiile, nu prevezi nimic.
• Boala mintalã deterioreazã imaginea realitãþii, alunecã într-o irealitate
subiectivã, într-o proiecþie subiectivã, de unde se dezvoltã persecuþia
urmãririi, culpabilitatea. Bolnavul mintal, cum spune H. Ey, este un scandal
logic, iar pentru neprofesioniºti – o bufonerie. In aceastã privinþã
distincþia care va urma în teza trei se referã la 2 niveluri naturale de a
controla aceastã cãdere.
3. 3. Teza Teza clinicã
clinicã
Existã situaþii când poþi sã-þi dai seama cã ai alunecat ºi faci tot ce poþi
ca sã nu aluneci ºi mai jos; astfel, nevroza nu ar fi decât o modalitate de
apãrare la cãderea în psihozã, în timp ce în psihozã subiectul este inconºtient
de cãderea sa.
Boala mintalã, dupã H. Ey, este proba existenþei inconºtientului; deci
nici vorbã de acei naivi care neagã inconºtientul. El existã prin însãºi
existenþa patologiei psihiatrice.
Nevrozele ºi psihozele sunt forme tipice, Ey susþinând posibilitatea
evoluþiei sindromologiei, care nu este o chestiune birocraticã, formalã, ci
se edificã pe douã niveluri de destructurare psihicã. Aceastã concepþie stã
la baza clasificãrii bolilor psihice. H. Ey are, de altfel, o clasificare proprie.
El împarte bolile psihice în acute ºi cronice – cele acute formeazã patologia
conºtiinþei în care intrã reacþiile nevrotice reversibile neconstituite în
nevroze, patalogia conºtiinþei, în care intrã ºi episoadele maniacale,