Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
189
• interpretarea proverbelor (imaginaþia creatoare)
• clasificarea sau sortarea
• reproducerea esenþialului unei poveºti ºi înþelegereasensului moral
• testarea absurdului – gândirea logicã creatoare este antiabsurdã.
Bolnavul trebuie sã sesizeze absurditatea; dementul este aprobativ,
permi-sibil, nu criticã.
Gândirea nu e egalã nici cantitativ, nici calitativ la doi oameni, pentru
cã are motivaþii deosebite determinate de un conþinut afectiv personal.
Acesta determinã prioritãþile, dominantele ºi ierarhia acestor dominante.
Conteazã ca ideile sã fie realiste ºi sã dea soluþii persoanei pentru adaptare.
Aceasta se cheamã inteligenþã, adicã o gândire realistã adaptativã. Gândirea
logicã este în luptã cu imaginaþia, de care în anumite proproþii trebuie sã
se foloseascã, fãrã însã sã piardã realitatea ºi sã ajungã sã trãiascã mai mult
în imaginar decât în realitate. Gândirea aceasta realistã se cheamã gândire
comunã sau de bun simþ. Gândirea deºi se diferenþiazã dupã profesia
subiectului, este totuºi pentru toate profesiile o gândire superioarã sau o
gândire inferioarã. Gândirea inferioarã este egoistã, oportunistã, limitatã
de propriile interese. Gândirea superioarã este generoasã, înaltã,
cuprinzãtoare. Gândirea este de fapt bipolarã, pentru cã la un pol stã
interesul banului, sexului, dominaþiei, din care rezultã mai departe cu
imaginaþie, ºmecherie – hiperadaptarea, corupþia, antisocialitatea, etc. ºi
celãlalt pol, al problemelor ultime, filosofico-teologice, care dã omului un
sens ºi un echilibru superior. Mai este apoi un pol al gândirii concrete,
practice, tehnice, artistice, faþã de un pol al gândirii abstracte, matematicofilosofice,
care în expresia cea mai minimã dã un contabil iar în expresia
maximã dã un prim-ministru.
Funcþia ºi aptitudinea gândirii este indispensabilã, însã numai în
anumite proporþii, nu prea puþinã ºi nu prea multã ºi în armonie în primul
rând cu caracterul ºi în al doilea rând cu activitatea proprie. Cu caracterul
este o opþiune a binelui ºi o combatere a rãului ºi nu invers. Invers este
psihopatia antisocialã. Iar din punct de vedere al legãturii cu practica, îl
face pe om eficient, adaptat, independent ºi îl fereºte sã fie visãtor, dependent
ºi revendicativ.
În patologia organicã, simptomul principal, esenþial este cel axial, adicã
scãderea gândirii. Poate creºte vocabularul, tupeul, emotivitatea,
demonstrativitatea, dar dacã scade inteligenþa, gândirea, atunci subiectul
se umbreºte, iar conul de umbrã devine din ce în ce mai mare. Jocul,
metafora întuneric/umbra ocupã chintesenþa unei întregi literaturi, nu
numai religioase. Deci dezvoltarea de la naºtere pânã la moarte a gândirii
rãmâne obiectivul esenþial al individului ºi al factorilor educaþionali.