Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
183
vu, déjà vécu). Mai existã falsele recunoaºteri /vezi sd.Capgras/ ºi
dezorientarea temporospaþialã – în care se produce o încurcãturã între
percepþia normalã ºi reprezentare.
Halucinaþiile de memorie sunt reprezentãri false, fãrã sã fi fost trãite
real, dar noi avem convingerea cã le-am trãit (confabulaþii). Se împart în:
mnestice, onirice ºi fantastice, dupã cum reprezentarea este, respectiv,
verosimilã (de ex. azi dimineaþa pe trotuar treceau soldaþi – posibil,
verosimil), confabulezi cu ceea ce ai visat, cu un reziduu al visului tãu (de
ex. pe trotuar erau ºerpi) ºi cu totul fantastic dacã spui cã la spital te-a
adus o farfurie zburãþtoare. Confabulaþiile sunt caracteristice pentru
sindromul Korsakov alcoolic sau din presbiofrenia Wernicke ºi parafrenie.
Semiologia gândirii
Cunoaºterea omeneascã se desfãºoarã în douã trepte: o primã treaptã
perceptual-reprezentativã ºi o a doua treaptã abstractã sau raþionalã.
Treapta concretã, senzorialã, perceptualã ºi reprezentativã aduce
subiectului o realitate directã (imediat directã) sau evocatã, cu dimensiunile
ei senzoriale. Percepþiile sunt neindependente, sunt unite cu reprezentãrile,
deci de fapt aceastã primã treaptã este un complex perceptualoreprezentativ.
Dintre reprezentãri, cele mai importante sunt cuvintele, astfel
încât pânã la moarte tot ce vedem legãm pe cât posibil de cuvântul cunoscut.
Aceasta este valabil pentru orice om, chiar dacã are un deficit senzorial
(un surd, un orb sunt bine inseraþi în realitate). Orice om echilibrat psihic
are aceastã prima treapta de cunoaºtere, care este pãmântul psihicului.
Fãrã ea rãmânem doar în somn, când suntem luaþi nu de percepþii, ci de
curentul reprezentãrilor.
Avantajele acestei prime trepte: dã certitudinea existenþei, satisface, dã
o plãcere deosebitã, brutalã, orienteazã acþiunea (fãrã ea am cãlca în gropi,
nu am percepe obstacolele). Prima treaptã senzorialã (primul sistem de
semnalizare) este comun omului ºi animalelor. ªi animalele trãiesc în
echilibru, în liniºte. Omul are însã o a doua treaptã abstractã, simbolicã,
care redã semnificaþiile primei trepte. Deci prima treaptã deþine o mulþime
de semnificanþi iar a doua treaptã devine lista semnificaþiilor.
Semnificaþiile universale ale percepþiilor sunt reunite în ceea ce se
cheamã logicã, adicã o delimitare a semnificaþiilor. Dacã privim un obiect
îl numim cu semnificaþia sa universalã, care este bine stabilitã ºi atunci
suntem pe un teren logic. Dacã, privind un scaun, spunem „acesta nu e un
scaun, e o bombã“, deja ne aflãm în derapaj, adicã semnificaþia s-a schimbat.
Când se întâmplã astfel, rezultã percepþia (interpretarea) delirantã. Deci,
fãrã sã existe tulburãri de percepþie, dar dând altã semnificaþie decât cea
logicã, realã, intrãm în interpretarea patologicã.