Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

182 Aurel Romila – Psihiatria
Hipomneziile (greºit numite amnezii, pentru cã ele sunt doar parþiale,
nu totale) pot fi de fixare (anterograde) sau de evocare (retrograde).
Referirea termenilor este luând ca reper debutul, data debutului, a
accidentului; deci, retrogradã – de la debut pânã la prezent, iar anterogradã
– înainte de debut. Hipomnezia poate fi globalã sau parþialã.
Dupa Ribot, ultimele care dispar sunt amintirile vechi, din copilãrie, iar
primele care dispar sunt achiziþiile mai noi, din ultimele decenii. Când se
fixeaza pe o lacunã, amnezia se numeºte selectivã (de ex. nu vrei sã-þi
aminteºti de un viol, începi sã plângi ºi nu admiþi evocarea acestui moment).
Hipomnezia lacunarã este când în mod surprinzãtor ba ºtii una, ba
ºtii alta. Aceasta este ramolirea, demenþa ASC, care pânã la demenþierea
totalã este precedatã de o deteriorare progresivã în zeci de ani. Caracteristica
ei este deci amnezia lacunarã.
Fenomenul cel mai grav este cel al amneziei antero-retrograde din
sindromul demenþial, demenþa senilã ºi boala Alzheimer. Delay a descris
trei amnezii – amnezia comunã (este pierderea capitalului noþional),
amnezia instrumentalã (agnozia, apraxia, ) ºi amnezia autistã a
schizofrenului care este o falsã amenzie, în sensul cã schizofrenul nu uitã
dar dã senzaþia cã a uitat.
Hipermnezia se poate întâlni în oligofrenie (este o hipermnezie
mecanicã, doar la unii bolnavi), paranoia (nu-ºi uitã niciodatã persecutorii).
Exista ºi hipermnezia pseudopersonalitãþilor, care sunt pedanþi ºi isterici,
care vor sã epateze în comunicare printr-un limbaj preþios, plin de citate
sau noþiuni obscure, sau care plagiazã în enciclopedii tot ce nu ºtiu ei. Se
mai descriu hipermnezia de evocare a maniacalului, hipermnezia dureroasã
a obsesivului ºi a depresivului ºi hipermnezia ºocaþilor.
Paramneziile (iluziile de memorie) sunt reprezentate de: ecmnezie,
anecforie, criptomnezie, deja/jamais vu – vecu, falsa recunoaºtere.
Ecmnezia, întâlnitã în demenþa senilã, presupune iluzia cã trãieºti în alt
timp decât cel prezent ºi te comporþi ca atare (de ex. batrânul care încalecã
pe un bãþ, batrâna care se joacã cu o papuºa). Anecforia este o evocare
neplãcutã la un excitant fortuit (de ex. subiectul este calm, rãspunde calm
ºi îl întrebi: ai copii? – ºi atunci el începe sã plângã, deci ai atins un punct
dureros, ai atins o anecforie, în acel moment începe sã-ºi aminteascã cum
i-a murit copilul etc.; se întâlneºte des în depresii). Criptomnezia presupune
iluzia cã tu ai descoperit ceva, cã tu ai scris o carte. Este ceva involuntar, ai
iluzia unei prioritãþi. Se întâlneºte mai ales în schizofrenie. Fenomenul de
deja vu sau jamais vu este simptomatic pentru epilepsia de lob temporal
ºi tumorile temporale. Neurochirurgii au descris iluzia ca o percepþie trãitã,
în mod sigur þi se pare cã nu ai mai trãit-o, sau vãzut-o, niciodatã (jamais
vecu, jamais vu). Invers, poate exista o familiaritate deosebitã, ideea
obsedantã cã „unde am mai vãzut eu asta...când am mai trãit eu asta...“ (déjà