Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
corespunde latenþei sexuale – l’age de la raison – cea mai purã epocã
intelectualã, unde raþionamentele sunt impecabile. Dacã tu greºeºti ceva,
primeºti un rãspuns ca din carte. Aceastã personalitate purã este un
principiu psihic, un mic academician; ºi totuºi este un copil, fiindcã nu
este personal în sensul intelectual al temei. Tot ce se observã ca patologie
în aceastã perioadã la copil noi o etichetãm ca foarte personalã – deºi copilul
ar trebui sã fie impersonal. Dacã spune – „ºtii cã aia de istorie este o tâmpitã“
– tu nu trebuie sã spui – „vai, ce deºtept e, cã ºi eu am observat cã este
aºa“. Imediat aþi alunecat împreunã într-un univers patologic ºi te întrebi,
apoi, ce te faci cu el; dacã era impersonal, spunea, de pildã, cã nu este
nimic dacã nu ºtie toate rãzboaiele ºi nu ia nota 10.
Urmeazã a 3-a perioadã de identificare. Acum, copilul îºi alege cariera;
el nu a fost decât un ceva cu multe probleme, dar trebuie sã devinã cineva
ºi este greu. Dacã este mai puþin inteligent – „tu sã faci o meserie ca sã poþi
sã-þi câºtigi existenþa“. Familiile cu zece copii spun: „pe ãsta 1-am dat la o
meserie; ºi pe ãla“...
Oricum, la H. Ey identificarea nu înseamnã numai în sens sexual ºi
psihanalitic. Este ceva bazal ca sã ai o orientare heterosexualã – fericirea ta
-, dar nu aceasta pare sã fie esenþial pentru H. Ey, ci decisiv i se pare exact
ce vrei tu; adicã cine vrei tu sã fii, fiindcã dacã nu ºtii singur aceasta, eºti
compromis. Pentru H. Ey, eºti chiar un viitor bolnav mintal.
Dacã citiþi biografii foarte multe, veþi vedea cã marii creatori tocmai în
aceastã etapã s-au cam încurcat; nu au fost foarte preciºi în adolescenþã sã
spunã cã se fac medici sau ingineri; veþi afla despre oscilaþii ºi conflicte
între familie ºi cel care a ales profesia respectivã. Un exemplu, opþiunea lui
Jung. Anume, întâi medicinã, în cadrul ei psihiatrie, ºi aºa mai departe;
ceea ce s-a dovedit de fericit augur, cãci poate nu ar fi ajuns un mare chirurg.
Ultima condiþie a fiinþei psihice, a structurii persoanei este sã se
maturizeze, sã se socializeze; adicã sã se retragã din prea multe domenii
pe care le viza în adolescenþã, în ceea ce psihanaliza a numit acceptarea
principiului realitãþii.
2. Teza fenomenologicã
Structurile de la prima tezã, psihologicã, se pierd, însã, în a doua tezã,
fenomenologicã:
Boala mintalã este o regresiune din normalitate în boalã, o cãdere („une
chute“). Cã boala mintalã reprezintã un aspect negativ al normalului nu ni
se pare o surprizã. De ce?
Dintotdeauna boala mintalã a fost socotitã o nonvaloare, în contrast cu
normalul, considerat o valoare în sine.
11