Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
175
cât mai mult timp pe zi (ex. facem un efort, apoi mai stãm ºi bem o cafea,
apoi iar ne apucãm, dar parcã mai puþin susþinut – capacitatea de
concentrare scãzând tot mai mult).
Semiologia percepþiei
Pe scena luminatã de atenþie apar obiectele, evenimentele, formele lumii,
figurile, se animã lumea cu personaje, deci atenþia condiþioneazã
cunoaºterea. Povestea percepþiei începe cu povestea realitãþii concrete. Când
ne trezim trebuie sã vedem foarte bine realitatea exterioarã în primul rând.
Este o multitudine de senzaþii, care ar trebui sã ne încânte (dimineaþa
suntem gata sã dãrâmãm munþii... dar numai pânã la ora 11...).
Senzaþiile sunt cele 5 sau mai multe simþuri, ele ne dau doar laturi ale
obiectelor. Noi însã trecem de la senzaþii, grupându-le în percepþii (nu
spunem, de ex., ce aer cu compoziþie în azot, oxigen, bioxid de carbon – à
la Lavoisier – ci spunem ce aer aspru sau plãcut). Deci percepþia dã totul
(întregul) unor senzaþii obiectuale.
Calitatea normalã a percepþiilor depinde de claritatea formei pe fondul
(restul) lumii. Deci trebuie vãzut clar, nu ca prin ceaþã, ºi asta din punctul
de vedere al tuturor celor cinci analizatori. Scriitorii sunt foarte buni în
descrierea analiticã a senzaþiilor ºi percepþiilor, noi suntem globaliºti (hai,
lasã poveºtile, spune clar ce ai de spus). Strãduinþa deci la percepþii este pentru
receptarea clarã a obiectului (la atenþie, efortul era pentru concentrare).
Percepþia izolatã este tot o abordare didacticã (nerealã). În realitate,
percepþia este întotdeauna simultan unitã cu o reprezentare iar amândouã
sunt unite cu un cuvânt noþional. Deci percepþia oferã deja, întotdeauna,
material pentru gândire. Percepþia este deci legatã simultan de memorie,
de gândire ºi de simþire („ce superb arãþi!“ – am intrat deja în afectivitate).
Substratul percepþiei este unul neurofiziologic ºi îl reprezintã activitatea
analizatorilor. Este un substrat cu trei elemente: – capãtul periferic,
receptorul specializat periferic,de care se ocupã specialitãþi de sine stãtãtoare
ca oftalmologia, ORL, dermatologia etc., – cãile de transmisie, cãi nervoase
care trebuie sã fie integre, – centrii nervoºi cortico-subcorticali, ºi ei integri.
Psihiatria nu de tulburãrile acestora se ocupã, deºi existã tulburãri de
percepþie de naturã perifericã, neurologicã etc. dar trebuie sã fie asiguratã
condiþia instrumental-neurologicã. În greceºte, estezia înseamnã
sensibilitate, de unde derivã mai departe ºi termenul de esteticã.
Percepþia este treapta întâi de cunoaºtere, care oferã concretul lumii,
factualitatea, materia obiectualã. Percepþia dã soliditatea cunoaºterii,
mãrturia. Cu toate acestea, doi oameni nu percep identic ci doar în mare
identic. Aparent percep identic, însã capacitatea de descriere a trãirii nu