Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

174 Aurel Romila – Psihiatria
În afara limitelor pe care vi le-am spus, atenþia este anormalã ºi
patologicã. Criteriile noastre sunt normal, anormal ºi patologic. În anormal
bãgãm tocmai funcþia care depãºeºte în plus sau în minus media statisticã
a normalului, dar care nu se constituie ca simptom de anumitã boala ºi
omul are capacitatea de a fi anormal fãrã sã fie bolnav dacã vrea. Deci
existã posibilitatea dacã vrea de a simula o atenþie obositã. Dacã vrei sã
obþii concediu, poþi sã iei o mutrã extrem de descompusã ºi foarte neatent,
sau sã afiºezi o atenþie cu totul psihopaticã, cu toate cã nu este asta realitatea.
Tulburãrile atenþiei pot fi :
cantitative –
• în plus, hiperprosexii
• în minus, hipoprosexii
calitative – paraprosexii
(în greceºte, atenþie = prosexie)
Procesului de atenþie global i s-au descris calitatea de volum (mare sau
mic), flexibilitate (fixitate) ºi distributivitate (în contrast cu îngustarea).
Acestea sunt ºi calitãþi ale atenþiei normale.
Tot de normal þine ºi aceea cã atenþia se obþine prin lupta interioarã,
pentru concentrare împotriva atenþiei spontane. Deci într-un univers plin
de excitaþii, de stresuri, trebuie fãcut un efort de concentrare pentru a nu fi
distras de tot ceea ce se întâmplã în jur. Deci atenþia este concentrarea
împotriva distractibilitãþii atenþiei spontane. Atenþia spontanã este însã
necondiþionatã. Efortul de concentrare este condiþionat (de somn, de nivelul
de viaþã etc.).
Scãderea cantitativã a atenþiei globale se produce în confuzia mintalã,
în oligofrenii, în demenþe. Creºterea globalã a atenþiei peste normal se produce
în consumul de psihostimulante: cafea (dar nu ºapte cafele, care te
fac nervos), amfetamine, piracetam.
Tulburãrile calitative reprezintã disocierea dintre atenþia spontanã ºi
cea voluntarã (de concentrare). Creºterea atenþiei spontane este tipicã în
excitaþia maniacalã. Creºterea atenþiei de concentrare se produce în paranoia
(remarcã, acumuleazã ºi þine minte cele mai mici detalii care servesc
delirului sãu). Scãderea puterii de concentrare este un simptom frecvent,
întâlnit în neurastenie, unde este un simptom major ºi de o neplãcutã
banalitate, în schizofrenie, legat de indiferenþa individului, în durerea
interioarã a depresivului, pentru cã lumea exterioarã nu prea mai conteazã,
în obosealã.
Pentru restul proceselor, prima condiþie rãmâne vivacitatea atenþiei.
Trebuie sã încercãm sã menþinem un regim al atenþiei, un nivel bun al ei,