Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

172 Aurel Romila – Psihiatria
facem planul zilei. Atenþia aceasta, din instrument neurologic, devine o
condiþie a percepþiei clare (altfel, dacã nu suntem atenþi, ne lovim de prag,
spargem, dregem, pânã percepem cum se cuvine). Dacã suntem atenþi ºi
percepem calm, fixãm ºi memoram bine, ordonat. Dacã percepem ºi
memorãm bine, atunci ºi gândirea este clarã ºi ordonatã, discursivã (adicã
cu început, sfârºit ºi înþeles). Dacã suntem atenþi în continuare, nu avem
numai o cunoaºtere suficientã, ci ºi o afectivitate mãsuratã, pentru a nu ne
da prea tare în spectacol (sã nu se vadã prea tare emoþia etc.) ºi, mai departe,
o datã stãpânitã afectivitatea, acþiunile, activitãþile se desfãºoarã ca la un
om antrenat (care „nu are treabã“, „le face ºnur“). Aceasta este funcþia
atenþiei în conºtiinþa normalã.
Dacã psihicul este un sistem care se poate studia la un moment dat sau
de-a lungul existenþei, înseamnã cã ºi toate funcþiile subordonate adicã
chiar ºi atenþia pot fi studiate la un moment dat sau de-a lungul existenþei.
Orice funcþie studiatã la un moment dat poartã numele de funcþie
elementarã, iar când este studiatã de-a lugul existenþei subiectului poartã
numele de aptitudine psihologicã.
Atenþiei i se poate face o descriere în dublã perspectivã :
– funcþionalã, în cadrul conºtiinþei, ºi
– aptitudinalã, în cadrul persoanei respective, ambele putând duce la
concluzia cã eºti sau nu atent.
Studiind atenþia de-a lungul existenþei individului, ea se dezvoltã pe
parcursul copilãriei: la ºcoalã, grãdiniþã ea este permanent verificatã; la
liceu se dovedeºte perseverenþa, volumul, concentrarea atenþiei; ele
caracterizeazã persoana, încã de aici se poate spune dacã poate merge mai
departe sau nu (pentru ca existã distractibilitate exageratã), deci dacã este
posibil sã devinã intelectual.
Psihologia descrie calitãþi ale atenþiei, calitãþi constante ale subiectului.
O personalitate se poate caracteriza dupã felul de atenþie. Care sunt aceste
calitãþi ºi metodele care le constatã? Sunt calitãþi polare.
Prima polaritate este stabilitate – mobilitate. O atenþie normalã, bunã
trebuie sã fie ºi stabilã ºi mobilã; dacã este prea mobilã, înseamnã cã e o
atenþie spontanã prea dezvoltatã, dacã este prea stabilã, este prea inhibatã.
A doua polaritate este între volum ºi concentrare, volum adicã capacitate
de a juca pe scena ei foarte mulþi excitanþi; inversul, concentrarea este
capacitatea de analizã în profunzime a unui tip sau a unei serii de excitanþi.
Calitatea urmãtoare este distribuþia – atenþia de dirijor care trebuie sã
scoatã un singur sunet de la 100 de indivizi ºi de la tot atâtea partide
instrumentale. Deci el are atenþia la toþi 100, ar trebui sã o aiba ºi sã scoatã
de la acestea un singur sunet unitar; este exemplul maxim de distribuþie.