Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

168 Aurel Romila – Psihiatria
Semiologia ºi sindromologia bolilor psihice
Semiologie
Dacã boala mintalã este un dezechilibru în structura cognitivo-afectivã,
aceastã rãsturnare ce duce la o predominanþã inconºtient-afectivã
caracterizeazã toatã semiologia ºi fiecare funcþie în parte este minatã afectiv.
Prin urmare, din aceastã invazie afectivã rezultã simptomele. Invazia
afectivã scade controlul eu-lui asupra propriilor emoþii ºi subiectul devine
dominat de o stare emoþionala care îl împiedicã sã se concentreze, sã
perceapã clar, sã gândeascã „la rece“, sã-ºi aminteascã ordonat ceea ce
doreºte ºi sã-ºi stãpâneascã imaginaþia. Rezultã o luptã între obiectivare ºi
subiectivare. Subiectul stãpân pe sine este calm, echilibrat, þine cont de
realitate aºa cum e (reality testing), în timp ce bolnavul mintal ignorã sau
deformeazã realitatea perceptual sau ideativ din cauza unei stãri de fricã,
a prejudecãþilor pe care uneori le percepe ºi le proiecteazã ca influenþe
exterioare. Se vede clar cum boala mintalã duce la o scãdere a apãrãrilor
eu-lui sau la apãrãri deformate, semiologia putând fi interpretatã ºi
înþeleasã ca o scãdere a conºtiinþei ego-ului în lupta de pãstrare a realitãþii
ºi care duce în boala mintalã la o pierdere a realitãþii, cu toate consecinþele
sociale – conflictul, denivelarea, pierderile, devalorizarea.
Semiologia ar trebui prezentatã aºa cum se învaþã la ºcoala de ºoferi, adicã
nu învãþând întâi regulile de circulaþie ci învãþând întâi moto-rul, adicã
dinamica afectiv-inconºtientã. Semiologia poate apare fugace ºi
nesemnificativ ºi la omul normal. ªi acesta poate sã fie cu un moment de
inatenþie ºi sã i se fure actele sau sã dea o maºinã peste el, ºi el poate confunda
persoanele în mod involuntar, ºi el este plin de iluzii, ba uneori ºi de
halucinaþii, de dezorientãri momentane, ºi el este plin de prejudecãþi, de
pãrtiniri, de interpretãri, ca sã nu mai vorbim de reacþii pasionale în dragoste,
în conflicte, în supãrãri. Adesea în aceste momente sau dupã, subiectul
apreciazã cã a fost ca un moment de nebunie, sau a trãit frica de a înnebuni.
Prin urmare, jocul normal / boalã mintalã se întâlneºte în capul fiecãrei
persoane. Omul normal rãmâne pe platforma inteligibilitãþii (Jaspers) ºi al
empatiei. Oricum, mai mult decât conºtiinþa proprie, conºtiinþa celorlalþi
atribuie cu uºurinþã la foarte multe manifestãri anodine o semnificaþie
semiologicã ºi chiar atribuirea unei boli mintale. Semiologia alterneazã
uneori cu normalitatea ºi ea poate apare numai în anumite momente critice
(faimoasele crize), aºa cã reconstituirea acestor momente este foarte dificilã
pentru cã cel în cauza nu îi face plãcere sã îºi aminteascã sau pur ºi simplu
dacã lucrurile s-au desfãºurat la intensitate mare, nu au fost reþinute.
Deci obþinerea semiologiei presupune bunãvoinþã ºi bunãcredinþã din
partea bolnavului. Altfel, disimularea, simularea ºi suprasimularea sunt
lucruri curente. Semiologia, prin urmare, nu este uºor de recoltat ºi