Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul patologic
167
Din enumerarea ramurilor psihiatriei aþi vãzut cã sunt metode care ne
obligã sã cunoaºtem psihiatria medico-legalã, metode statistico-matematice
pentru cercetarea ºtiinþificã ºi epidemiologie, dar acestea sunt lucruri mai
separate, mai depãrtate; deocamdatã, noi vã concepem ca pe niºte oameni
de atac, în practicã, nu ca pe niºte oameni pe care sã vã izolãm în lucruri
foarte fine de cercetare, deºi poate cã le veþi face pe toate.
Clasificarea bolilor psihice –
criterii psihopatologice de sistematizare
Dupã originea ei cauzalã, boala mintalã este exogenie sau endogenie.
Exogeniile sunt boli mintale produse de factori externi psihicului
(metabolici, neurologici, cerebrali), deci exogeniile cuprind boli somatice
ºi neurologice, împãrþite în :
a) organogenii cerebropatii
visceropatii
b) psihogenii (boli datorate traumatismelor de la ceilalþi oameni, stresului)
Endogeniile se datoreazã unui dezechilibru psihic genuin, natural, congenital,
poate ereditar. Raportul exogenii/endogenii este supraunitar, deci
exogeniile sunt majoritare. Aceasta primã clasificare este etiopatogenicã.
A doua clasificare este ontologicã ºi aratã cãderea din statutul normalitãþii:
psihopatii, nevroze, psihoze, demenþe (ºi ca o addenda – oligofrenia).
Ar mai putea fi clasificate ( o a treia clasificare – dupã evoluþie) în boli
acute, patologia destructurãrii conºtiinþei (tulburãri ale continuitãþii –
echilibrul este rupt pentru moment, existând ºi posibilitatea reversibilitãþii)
ºi boli ale personalitãþii, care cer tratamente complicate ºi de lungã duratã.
Dacã studiem psihicul la un moment dat, înseamnã cã studiem
experienþa, dacã studiem tot fiºicul, înseamnã cã studiem existenþa. Ceea
ce se cheamã clasic nebunie se referã numai la psihoze ºi demenþe, mai
ales la schizofrenie; ceea ce înþeleg ceilalþi medici prin nebunie este cu totul
altceva decât înþelegem noi prin noþiunea noastrã de psihopatie.
Boala psihicã este un dezechilibru prin care se produc rãsturnãri în
conºtiinþa ºi personalitatea subiectului, astfel încât fracþia normalã devine
subunitarã în favoarea creºterii proceselor afectiv-inconºtiente. Deci boala
psihicã este o prevalenþã afectiv-inconºtientã, chiar când apare maximum
de raþionalitate (ca în paranoia).