Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal Capitolul III 159
Psihicul patologic
Normal, anormal, boalã mintalã
Normalitate
Psihicul (sinonime = suflet, subiectivitate) este o noþiune abstractã cu
urmãtorul conþinut: este forma supremã a organismului prin care se
stabileºte relaþia simbolicã, indirectã, cu mediul exterior ºi cu el însuºi,
prin care se stabileºte comunicarea, prin care se stabileºte adaptarea la
mediul exterior (care pentru om este funcþia de socializare). Deci psihicul
este un sistem de comunicare, de informaþii simbolice. Totalitatea acestor
trãsãturi la un moment dat este studiul conºtiinþei subiectului. Conºtiinþa
este deci o clipa în existenþa unui subiect. H.Ey numeºte conºtiinþa ca funcþie
a realului, iar personalitatea o numeºte conºtiinþa de sine. Psihicul deci
poate fi divizat în doua noþiuni de sintezã: conºtiinþã ºi personalitate.
În multitudinea funcþiilor studiate, se reþin douã funcþii inferioare psihicului:
• metabolicã
• de deplasare (de relaþie directã, neurologicã).
Prin aceste funcþii avem de-a face cu un organism viu care se deplaseazã
pentru a se echilibra (mãnâncã, se deplaseazã), este deci vorba despre un
organism cvasiamenþal, aproape demenþial (aºa este orice animal). Funcþia
de conducãtor, care conferã sens deplasãrii ºi face din cele douã funcþii un
element ascultãtor, este funcþia psihicã (psihicul), care presupune o capacitate
superioarã, o legaturã nouã umanã – legatura verbalã, simbolicã.
(Aceasta este o legãturã valabilã pentru o comunitate datã, ca sã treci întro
altã comunitate, trebuie sã-i înveþi limba).Psihicul subordoneazã
neurologicul ºi metabolicul, este funcþia coordonatoare.
Psihicul este vital? Din punct de vedere biologic, nu. Din punct de vedere
social, psihicul este vital. Omul îºi joacã rolul social cu psihicul lui. Ce
echilibru stabileºte psihicul? El are o listã de nevoi biologice ºi sociale – el
trebuie sã fie organizatorul acestor nevoi conform normelor sociale dupã
o schemã zilnicã, sãptãmânalã, anualã, decenalã ºi chiar de existenþã.
Aceastã mare ºi micã ordine pe care o stabileºte în organism, continuu ºi
permanent, face din psihic o structurã care poartã numele de personalitate.
Cât timp îi scapã aceastã structurã el este haotic ºi pradã excitaþiilor
exterioare, nu controleazã.
Psihicul are o structurã ontogeneticã, adicã ne naºtem idioþi ºi murim
demenþi dar, între aceste douã, facem sforþarea sã strãbatem 4 etape (etaje