Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

156 Aurel Romila – Psihiatria
transferul grupului fosfat terminal al ATP pe molecule proteice. Patru
proteine kinaze – protein kinaza dependentã de AMPc, protein kinaza
dependentã de GMPc, protein kinaza dependentã de calciu/calmodulinã
ºi protein kinaza dependentã de calciu/fosfatidilserinã. Fosfatazele proteice
înlocuiesc grupele fosfat din proteine. Adãugarea sau eliminarea grupãrii
fosfat încãrcate negativ duce la schimbarea formei moleculei proteice,
aceastã schimbare în sarcinã ºi formã poate schimba funcþia proteinei. Mai
mult decât atât, proteinele sunt fosforilate la niveluri diferite de protein
kinaze diferite, deci e posibilã o ajustare finã a funcþiei proteinei, nu doar o
acþiune on/off.
Oprirea activitãþii neuroreglatoare. Se produce prin trei mecanisme –
recaptare presinapticã (proces activ, dependent de energie), degradare
enzimaticã intra– sau extraneuronalã) sasu difuziune în lichidul cerebral
extracelular.
Ceea ce este descris sub formã de etape, acþiune succesive este de fapt
un flux dinamic în care acþiunea pe una din etape poate avea efecte
complexe pe celelalte etape, iar efectele acute pot fi net diferite de efectele
cronice odatã realizat echilibrul cu medicamentul la nivelul SNC.
Reglarea transmisiei sinaptice. Transmisia în majoritatea sinapselor este
chimicã. Terminaþiile nervoase acþioneazã ca niºte transformatoare biologice
care convertesc semnalul electric într-unul chimic. Reglarea are loc pas cu
pas, de la nivel presinaptic pânã la cel postsinaptic. Modificarea cantitãþii
de precursor sau modificarea activitãþii enzimelor de sintezã controleazã
sinteza neuroreglatorului. Modificãrile din microtubuli, microfilamente ºi
formarea de vezicule regleazã transportul ºi depozitarea neuroreglatorului.
Inhibiþia pre– ºi postsinapticã se produce direct ºi indirect. Inhibiþia
presinapticã se produce prin legarea neuroreglatorilor eliberaþi de
autoreceptori sau prin intermediul unor neuroni presinaptici inhibitori.
Inhibiþia postsinapticã se produce direct, atunci când un NT inhibitor
genereazã un potenþial postsinaptic inhibitor sau indirect, în timpul
perioadei refractare dupã potenþialul de acþiune.
Sensibilitatea unui receptor denotã gradul de rãspuns neuronal la un
agonist particular. Modificãrile de sensibilitate se pot produce prin
modificarea numãrului total de receptori disponibili sau prin modificãri
ale funcþionãrii complexului receptoral. Modificãrile sensibilitãþii
receptorilor se pare cã sunt implicate în dezvoltarea fenomenelor de
toleranþã ºi dependenþã la substanþe psihoactive. De aceea receptorii nu
trebuie socotiþi componente statice ale celulei ci numãrul lor poate creºte
sau scade ca rãspuns la diferiþi stimuli iar proprietãþile lor se modificã ca
rãspuns la modificãrile fiziologice. Dacã un hormon sau NT este prezent