Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
153
supraproducþia de oxid nitric ar putea fi implicatã în stãri ca ischemia
cerebralã ºi epilepsia. Microglia, care formeazã o parte a sistemului imunitar
al creierului ºi prezintã activitate macrofagicã produce o formã inductibilã
de sintetazã a oxidului nitric. Microglia a fost implicatã în patogeneza bolii
Alzheimer, a bolii Parkinson, a sclerozei multiple ºi a demenþei din SIDA.
Cele douã forme de sintetazã ale oxidului nitric, cea constitutivã ºi cea
inductibilã, au fost purificate ºi studiate. Forma constitutivã e activatã de
ioni de calciu ºi calmodulinã pe când cea inductibilã e independentã de calciu.
Glucocorticoizii inhibã inducþia enzimei calciu-independente ºi aceste efecte
se produc la concentraþii terapeutic relevante ºi se pare cã o parte dintre
efectele terapeutice sunt datorate inhibãrii producerii de oxid nitric. Forma
inductibilã e reglatã de citokine care, în funcþie de proprietãþile acestora, pot
induce sau inhiba enzima.
Transmisia impulsurilor nervoase în SNC. Suportul indispensabil al
excitabilitãþii este diferenþa de potenþial electric de o parte ºi alta a
membranei celulare. Aceastã diferenþã de potenþial electric, numitã
potenþial de membranã, este rezultatul unor concentraþii inegale ale
substanþelor purtãtoare de sarcini electrice repartizate de o parte ºi de alta
a membranei celulare. Diferenþa transmembranarã de concentraþie ionicã
este cunoscutã sub numele de gradient de concentraþie. Majoritatea
moleculelor transportate sunt sub formã ionicã, deci purtãtoare de sarcini
pozitive ºi negative, care vor alcãtui gradientul electric. Cele douã tipuri
de gradient sunt forþe potenþiale ce constituie împreunã gradientul
electrochimic, cel mai important parametru biologic al celulelor vii ºi mai
ales al celor excitabile. Gradientul electrochimic e important pentru
menþinerea formei ºi integritãþii celulei. Apoi, condiþia obligatorie ca o celulã
sã poatã genera un impuls în momentul acþiunii unui stimul specific este
ca membrana celularã sã prezinte o anumitã valoare a gradientului electric
(cuprinsã între -20 ºi -200 mV). Celula nervoasã consumã în repaus o
cantitate de energie mai mare decât în timpul desfãºurãrii funcþiei specifice
– generarea ºi conducerea impulsului nervos. Cu alte cuvinte – pregãtirea
condiþiilor de rãspuns la un stimul necesitã un consum mai mare de energie
decât rãspunsul propriu-zis.
Amintim tipurile generale de comunicare intercelularã – cea nervoasã
(NT sunt eliberaþi în sinapsã ºi acþioneazã pe celula postsinapticã), cea
endocrinã (hormonii ajung la celule prin sânge) ºi comunicarea paracrinã
(produsele celulare difuzeazã în lichidul extracelular ºi au efect pe celulele
din vecinãtate). Este de remarcat cã un mesager chimic poate acþiona diferit
în diferite pãrþi ale corpului ca neurotransmiþãtor, mediator paracrin,
hormon etc.