Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

8 Aurel Romila – Psihiatria
1. Teza psihologicã
Este ºi cea mai importantã fiindcã postuleazã omul normal. Nu este
discutabil pentru H. Ey dacã suntem toþi normali sau nebuni – ar pãrea o
idee neserioasã. Normalitatea este un fenomen natural si se datoreazã unei
evoluþii de milioane de ani. In argumentarea ideii, Ey apeleazã la douã
seturi de argumente:
• la datele aduse de studiul pedo-psihiatriei; aici, trebuie menþionat
în primul rând Henry Wallon pentru etapizarea de care vorbim ºi
apoi Piaget – autoritate mondialã pentru organizarea structurilor
superioare ale omului (niveluri de inteligenþã, niveluri afective);
• a doua sursã de date H. Ey o preia din psihologia modernã, mai ales
din cea germanã – psihologia configuraþionalã (a întregului, Gestaltului,
formei – sunt sinonime); din teoria straturilor ºi din ideea de
inconºtient de la Freud ºi Moreau de Tours (care a enunþat la vremea
lui o idee care pãrea ºocantã iar astãzi este esenþa psihopatologiei, ºi
anume cã „bolile psihice seamãnã cu un vis“. Moreau de Tours, fiind
în cercul lui Baudelaire ºi al altor literaþi care consumau droguri, ºi
urmãrind experienþele prin care treceau – de fapt, psihotice, dar
temporare, a emis aceastã teorie de mare utilitate ºi pentru Ey, a
organo-dinamismului).
Aºa a ajuns H. Ey sã afirme cã psihicul sau fiinþa psihicã este o
suprastructurã a organismului unitar, a cãrui structurã se cheamã corp. ªi
cã organismul = corp + psihic. Nu mai poate fi vorba de un dualism,
dualismul empiric al lui Kurt Schneider – o separare de specialitãþi; nu
mai este vorba nici de confuzie – omul este indistinct, fiindcã aceste douã
niveluri sunt distincte.
Ocupându-se de fiinþa psihicã, contribuþia lui pentru eternitate este aceea
de a fi extras din multitudinea de funcþii – deci din funcþionalismul
„zãpãcitor“ al psihd-organicului, 2 funcþii de coordonare pe care le-am
numit: funcþia conºtiinþei ºi funcþia personalitãþii.
Pentru corpul psihic condiþia esenþialã rãmâne ordinea funcþiilor – a
conºtiinþei ºi a personalitãþii, aceste douã funcþii majore; ideea, care aparþine
filosofici fenomenologice ºi structuraliste, a fost preluatã de H. Ey,
permiþându-i aceastã separare. Este aºa cum s-ar trece de la opaiþ la sistemul
energetic naþional, de înaltã tensiune: o corelare cu întregul sistem energetic
al organismului. De fapt, dacã s-a produs ceva ºi în modernizarea
cursului de la Bucureºti se datoreazã tot lui H. Ey, altfel psihiatria ar fi
arãtat ca în tratatele clasice, în care studiul ei se face fãrâmiþat, abord perfect
în semiologia de amãnunt, dar imperfect pentru înþelegerea modernului
în specialitate.