Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
151
formaþiunii hipocampice. Sinteza sa este reglatã aici de inhibiþie prin
feedback ºi de concentraþia precursorului sãu, glutamina, deci o reglare
similarã cu a NT „clasici“. În creier se pare cã existã o legãturã inversã
între concentraþiile de glutamat ºi de GABA, în afara contextelor unde ambii
NT sunt în concentraþii joase.
Glutamatul este aminoacid excitator, agonist pe cele cel puþin cinci tipuri
de receptori excitatori din SNC. Receptorii pot fi divizaþi în douã clase –
ionotropi ºi metabotropi. Receptorii ionotropi regleazã direct canale
selectzive pentru cationi ºi se împart în trei subtipuri, dupã agonistul
selecetiv – K (kainat), AMPA, NMDA. Unul este complexul NMDA care
are cel puþin cinci tipuri de situri de legare – glutamat, glicinã, fenciclidinã,
Mg, Zn. Receptorul pare unic prin necesitatea acþiunii „coagoniºtilor“ –
receptorul e activat doar dacã atât siturile de glutamat cât ºi cele de glicinã
sunt ocupate. Receptorii non-NMDA includ: kainat, AMPA (a-amino-3hidroxi-5-metiloxizol-4-propionic
acid), AP4, ACPD. Receptorii kainat ºi
AMPA au o distribuþie în creier care e paralelã cu cea a NMDA. Joacã un
rol în leziunile celulare produse de hipoglicemie, hipoxie, convulsii – toate
asociate cu un exces de aminoacizi excitatori. Este implicat în mecanismul
excitotoxicitãþii (în creºtere, duce la intrarea în exces a calciului în celulã ºi
provoacã apoptoza). Receptorii NMDA participã la mecanismele de longterm
potentiation (LTP), mecanism de plasticitate sinapticã presupus în
memorie ºi învãþare. Încã nu s-au fãcut legãturi directe între aminoacizii
excitatori ºi psihopatologie dar anumite condiþii produse prin consumul
unor substanþe oferã informaþii importante. Neurolatirismul e asociat cu
consumul de aminoacizi excitatori din anumite boabe care acþioneazã ca
agonist pe receptorii AMPA. Boala Guam, caracterizatã prin asociere de
parkinsonism ºi demenþã, se produce prin consum de seminþe de cycad. Sa
crezut cã antagoniºtii de aminoacizi excitatori ar avea efecte
neuroprotectoare dar multe substanþe au dovedit efecte adverse severe.
Fenciclidina (PCP) oferã un model pentru tulburãrile psihotice. Existã
dovezi privind implicarea glutamatului în leziunile cerebrale din cauza
anoxiei cerebrale (de ex. dupã AVC) ºi posibil în epilepsie. Deficitul de
GABA a fost implicat în stãri de anxietate, epilepsie, boala Huntington ºi
poate parkinsonismul. Un defect în uptake se asociazã cu scleroza lateralã
amiotroficã. Glutamatul este principalul neurotransmiþãtor în proiecþiile
talamocorticale, celule piramidale ºi striatale ca ºi în hipocamp.
Tratamentul cronic cu AD produce o modificare sau adaptare a
receptorului NMDA, cu situl de glicinã care leagã mai puþin activ glicina.
Aceastã modificare apare dupã multe zile de tratament, cum e ºi rãspunsul
la AD; adaptarea se produce dupã diferite tratamente, care include mai
multe clase de AD ºi ECT. Receptorii de glutamat metabotropi acþioneazã