Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
149
Opioizii sunt importanþi în toxicomanie (probabil scãzuþi la toxicomani,
ceea ce explicã o implicare facilitatorie), în modularea durerii, în stres,
afectivitate. Se pare cã sunt crescuþi ºi prin acupuncturã.
Colecistokinina (CCK) este implicatã în fiziopatologia schizofreniei ºi
a tulburãrilor alimentare ca ºi a tulburãrilor de miºcare. Somatostatina este
cunoscutã ca inhibitor al hormonului de creºtere. Este implicatã în boala
Huntington ºi Alzheimer. Vasopresina ºi ocitocina sunt implicate în reglarea
afectivitãþii. Ambele sunt sintetizate în hipotalamus ºi sunt eliberate în
hipofiza posterioarã.
CRF este implicat în depresie, unde unele studii aratã cã este crescut.
Creºterea persistentã a glucocorticoizilor are un efect neurotoxic ºi a fost
implicatã în cronicizarea ºi ireversibilitatea depresiei (prin atrofia
hipocampului).
Substanþa P se pare cã este implicatã în tulburãrile afective, anxietate,
boala Huntington.
Neurotensina este ipotetic implicatã în fiziopatologia schizofreniei
pentru cã coexistã cu dopamina în unii axoni terminali. Unele peptide legate
de neurotensinã sau droguri asemãnãtoare ar putea avea efecte
antipsihotice.
Aminoacizii
Sunt mai cunoscuþi drept constituente ale proteinelor dar unii pot fi
neurotransmiþãtori. Aminoacizii de interes major sunt reprezentaþi de
glicinã, GABA, glutamat, aspartat. GABA este un aminoacid inhibitor iar
glutamatul excitator. Aceasta sugereazã în mod simplificat cã creierul este
o balanþã între aceºti doi NT, iar NT amine biogene ºi peptidici modeleazã
aceastã balanþã. Glicina ºi GABA sunt aminoacizi neutri, sunt inhibitori ºi
cresc permeabilitatea membranei la ionii de clor. Glicina este sintetizatã
din serinã. Structural este cel mai simplu aminoacid. Glicina este prezentã
în cantitãþi mari în materia cenuºie din mãduva spinãrii. Glicina are dublã
sarcinã, ca NT mandatar adjunct pentru activitatea glutamatului ºi ca NT
inhibitor independent la proprii receptori (mezencefal ºi mãduva spinãrii).
Stricnina, cu efecte convulsivante, antagonizeazã acþiunea glicinei. Pe lângã
rolul de transmiþãtor inhibitor, pare sã aibã un rol independent de acesta
prin legarea de receptorul NMDA ºi amplificând rãspunsul acestuia, într-un
fel analog legãrii BZD de receptorul GABA. Convulsiile date de intoxicaþia
cu stricninã sunt atribuite receptorilor de glicinã care blocheazã convulsiile
ce pornesc de la nivelul mãduvei spinãrii. Mai nou s-a arãtat rolul glicinei
în modularea acþiunii glutamatului asupra complexului excitator deosebit
de important din creier, receptorul NMDA (N-metil-D-aspartat). Având în
vedere densitatea mare a receptorilor NMDA în cortex, amigdala ºi
ganglionii bazali, aceasta ar putea explica concentraþiile relativ ridicate de
glicinã din aceste zone.