Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

142 Aurel Romila – Psihiatria
Neurotransmiþãtorii. Pentru ca o moleculã sã fie clasificatã ca NT trebuie
sã întruneascã mai multe criterii.
1. molecula e sintetizatã în neuron,
2. molecula e prezentã în neuronul presinaptic ºi e eliberatã prin depolarizare,
3. medicamentul administrat este o moleculã exogenã care mimeazã
acþiunea NT endogen,
4. în neuron ºi în fanta sinapticã existã un mecanism de dezactivare a NT.
Neurotransmisia chimicã. Creierul neurologic funcþioneazã ca ºi aerul
care face sã pluteascã avionul psihic. Condiþia este ca avionul sã înainteze.
Dacã stã pe loc, cade. Acest fenomen de portanþã corespunde neurobiologiei
transmisiei nervoase. În privinþa neurotransmisiei chimice, neuronul
elibereazã un NT care se leagã de receptorul altui neuron. Psihotropele
antipsihotice blocheazã receptorul D2, antidepresivele cresc 5HT ºi nA prin
diverse mecanisme, iar anxiolitice acþioneazã pe receptorii GABAA, care
blocheazã depolarizarea ºi duce la inhibiþie blocând canalele de clor.
Neuromodulatorii moduleazã rãspunsul neuronului la
neurotransmiþãtori (au efect mai lung decât NT, nu activeazã sau inhibã ci
moduleazã) iar neurohormonii se elibereazã mai curând în sânge ºi de
acolo ajung în spaþiul extraneuronal ºi pot influenþa neuronii.
Departe de a fi complet lãmuritã, se ºtie totuºi cã transmisia electricã
interneuronalã este discontinuã ºi condiþionatã de existenþa unor substanþe
(neurotransmiþãtori) eliberate din presinapsã în sinapsã ºi care prelungesc
impulsul în postsinapsã. Descifrarea acestui mecanism a dus la mutarea
accentului de la macroscopia ºi fiziologia cerebralã neurologicã la microscopia
biochimiei sinaptice. Încã Pavlov ºi ºcoala lui rezumase activitatea cerebralã
la procesul fundamental de excitaþie ºi inhibiþie. Lucrurile au pãrut la acel
moment simpliste, simplificate, dar reluarea procesului în termenii biochimici
actuali readuc fiziologia la jocul excitaþie – inhibiþie. Aºa cã actorii biochimici
trebuie identificaþi ca excitanþi sau inhibitori ai transmisiei nervoase.
Principalul, substrat biochimic este – acidul glutamic pentru excitaþie, iar
GABA pentru inhibiþie. Restul neurotransmiþãtorilor deºi importanþi sunt
auxiliari. Rãmâne ca în detaliu excitaþia sã fie privitã ca fenomen de
depolarizare, cu jocul ionilor intra– ºi extracelulari, rãmânând actuale
noþiunile de pompã de ioni ºi raportul sodiu – potasiu, plus contribuþia
canalelor de calciu (ºi a ionilor de calciu). Aceasta ca proces fundamental
dar pe noi ne intereseazã ce s-a descoperit în domeniul modificãrilor
biochimice în bolile psihice ºi mai ales în schizofrenie.
Aici e actualã ideea lui Carlsson (1963) dupã care transmisia schizofrenã
e hiperdopaminergicã. Cu o dublã confirmare: efectul clinic al NL este de
a bloca D2 ºi liniºtesc bolnavul dar provoacã parkinsonism. Altã observaþie