Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
141
neurotransmiþãtorului difuzeazã prin fanta sinapticã ºi apoi se leagã de
receptorii specifici de pe membrana externã a dendritei neuronului
postsinaptic. Sinapsele tipice sunt axodendritice ºi axosomatice dar mai
pot fi ºi dendrodendritice ºi dendroaxonale cu rol de modulator ai primelor.
Receptorii. Receptorii neurotransmiþãtorilor (cu subtipurile lor) explicã
stãrile de boalã ºi acþiunea psihotropelor. Ei sunt pre– ºi postsinaptici. Funcþia
clasicã a receptorului presinaptic este de a acþiona ca o buclã de feedback
negativ a neuronului presinaptic. De exemplu, mulþi neuroni care elibereazã
norepinefrinã au receptori alfa doi presinaptici care când sunt ocupaþi de
norepinefrinã determinã ca neuronul care elibereazã NT sã stopeze sau sã
scadã eliberarea de noradrenalinã. Când receptorul presinaptic se leagã de
NT neuronului produs de acest neuron se numeºte homoreceptor presinaptic,
iar când se leagã de un neurotransmiþãtor diferit decât cel eliberat de neuronul
de origine se numeºte heteroreceptor presinaptic.
Sunt douã tipuri de receptori – cei legaþi de proteinele G ºi cei situaþi în
canalele de ioni. Receptorii legaþi de proteina G au o structurã caracteristicã
care constã în ºapte domenii transmembranare cu un capãt NH2 terminal al
proteinei situate extracelular ºi un terminal COOH al proteinei situate
intracelular. Mai mult, a treia buclã intracitoplasmaticã a receptorului tinde
sã fie cea mai mare. Uneori, bucla intracitoplasmaticã este de asemenea mare.
Prima buclã intracitoplasmaticã este cea mai micã. Lungimea terminalului
intracitoplasmatic COOH este variabil. Cele mai mari sunt locurile de
fosforilare care participã la reglarea funcþiei receptorilor.
Proteinele G se compun din GTP (guanozin trifosfat) legatã de proteine
cu structurã similarã. Modificãrile acestui GTP explicã legãtura cu
neurotransmiþãtorii. Sunt de fapt o familie de proteine G, cu subunitãþi
alfa, beta, gama. Proteinele G sunt o familie de trifosfat guanozinã (GTP)
legate de proteine cu structurã similarã. GTP este interconvertibil cu
guanozin difosfat (GDP). Proteinele G constau din trei proteine mai mici
(subunitãþi alfa, beta ºi gama). Când o proteinã G intactã e legatã cu GDP
la subunitate alfa se leagã de un receptor, receptorul este convertit la o
stare cu mare afinitate pentru molecula de NT. Când neurotransmiþãtorul
se leagã de acest complex, el declanºeazã înlocuirea GDP cu GTP pe
subunitatea alfa, deci destabilizeazã asocierile dintre NT, receptor ºi
proteina G. Subunitatea alfa asociatã GTP este fragmentul activ implicat
în activarea sau inhibiþia moleculei efectoare. Deoarece subunitatea alfa
are puterea sã converteascã GTP la GDP, activitatea subunitãþii alfa asociatã
cu GTP se opreºte atunci când GTP este convertit la GDP. Conversia GTP
la GDP permite reasocierea unitãþilor alfa cu cele beta gama.
Familia proteinelor G este creatã de diferitele subunitãþi identificate.
Cea mai mare diversitate este a unitãþii alfa dar existã ºi studii care aratã
diversitatea beta ºi gama.