Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

138 Aurel Romila – Psihiatria
viteza de pãtrundere a substanþei în creier. Cei doi parametri sunt influenþaþi
de concentraþia plasmaticã, legarea de proteinele plasmatice (în general
numai forma liberã este disponibilã pentru trecerea BHE; de regulã, în
spaþiul extracelular cerebral ºi în LCR concentraþia unui medicament va fi
egalã cu concentraþia formei plasmatice libere dar e posibilã eliberarea
substanþei din fracþiunea legatã de proteine), starea de ionizare a moleculei
(care determinã hidrofilia sa, ceea ce înseamnã cã medicamentele pot trece
prin faza lipidicã a membranei doar sub formã neionizatã), liposolubilitatea
formei (care se exprimã prin coeficientul de partaj) ºi, mai limitat, rolul
greutãþii moleculare. În cazul psihotropelor, pe lângã determinantul
coeficient de partaj, intervin dimensiunea moleculelor, configuraþia stericã
sau electronicã ºi, în mod particular, existenþa unor receptori cu afinitate.
Un procedeu de evitare a BHE (dacã medicamentul ar fi exclus la trecerea
prin BHE) constã în administrarea medicamentelor sub forma unor
precursori. Precursorul, dupã trecerea rapidã în creier, va fi modificat metabolic
într-o formã incapabilã sã retraverseze bariera. Ar exista douã
posibilitãþi. Prima constã în utilizarea unui metabolit cu afinitate pentru
un transportor de la nivelul BHE (exemplu – L-dopa traverseazã bariera
prin sistemul de transport L al aminoacizilor, ulterior L-dopa este
decarboxilatã în parenhimul nervos în dopaminã). A doua cale se referã la
mascarea chimicã a grupãrilor polare ale unei substanþe ºi prin aceasta
creºte caracterul lipofil al acesteia. Creºterea lipofiliei trebuie sã fie urmatã
însã de a doua condiþie – ca la nivelul þesutului nervos precursorul sã fie
refãcut chimic/enzimatic la forma activã.
Neuronul. Termenul de neuron a fost utilizat prima datã în 1891 de
Waldeyer; momentul marcheazã trecerea de la teoria reticularã la teoria
celularã (neuronalã) a organizãrii ºi funcþionãrii sistemului nervos.
Argumentele principale au fost aduse abia în anii 50, prin studii de
microscopie electronicã (Robertson, de Roberts, Palay, Palade). Neuronul
este alcãtuit din douã componente principale – corpul celular ºi prelungirile
neuronului. Corpul celular (soma) reprezintã centrul metabolic al
neuronului. La nivelul creierului, informaþia geneticã codificatã în ADN
este exprimatã într-un procent mai mare decât în oricare alt organ al
corpului uman.
Corpul celular prezintã o microarhitecturã ce conþine elemente descrise
ºi la nivelul altor celule, dar cu particularitãþi funcþionale specifice celulei
nervoase.
Membrana celularã (neurilemã) – schimbul de substanþe între celulã ºi mediul
extracelular se desfãºoarã prin intermediul unui sistem complex de transport
constituit din proteine transmembranare (canale ionice ºi cei mai mulþi
dintre receptorii pentru neurotransmiþãtori sau alte substanþe neuroactive).