Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
137
c. modularea prin sisteme saturabile de transport a pãtrunderii unor
substraturi în creier (acest fapt asigurã rate relativ constante de
nutrienþi la nivelu creierului, chiar dacã aceste substanþe variazã în
plasmã; aceste sisteme au o supleþe funcþionalã, de ex. pãtrunderea
glucozei în creier devine mai eficientã în hipoglicemie dar scade în
hiperglicemie)
d. eliminarea unor substanþe nocive transportate în sânge (o serie de
sunbstanþe pot pãtrunde în lichidul extracelular cerebral, multe
datoritã liposolubilitãþii lor, fãrã a fi substrat pentru vreunul dintre
sistemele de transportori ai BHE iar BHE asigurã eliminare alor de
la nivel cerebral în mod analog tubilor renali)
e. acþiunea asupra unor molecule prin enzimele din celulele endoteliale
(la trecerea din sânge în creier, unele substanþe pot fi modificate sub
acþiunea unor enzime din citoplasma celulelor endoteliale care sã
împiedice trecerea lor spre creier, BHE acþionând ca o barierã enzimaticã)
Datoritã faptului cã transportul se efectueazã prin intermediul
membranelor celulare endoteliale, tipurile fundamentale de transport prin
BHE sunt identice cu cele din orice membranã celularã – difuziune simplã
prin liposolubilitate, difuziune facilitatã, în care, prin intermediul unor
transportori, trec substanþele hidrofile ºi transport activ. Permeabilitatea
pentru medicamente suscitã un interes practic direct. Pentru a se obþine
niveluri eficace de substanþã la nivel cerebral ºi LCR, existã douã cãi. Prima
se referã la utilizarea unor medicamente cu proprietãþi liposolubile care sã
aibã o permeabilitate suficientã prin stratul bilipidic al membranelor celulare
endoteliale. A doua cale constã în injectarea directã a substanþei în LCR.
Moleculele care trec în creier depind de gradientul de concentraþie între
creier ºi sânge, permeabilitatea barierei ºi prezenþa unui mecanism de transport
activ pentru molecule. Permeabilitatea este funcþie de mãrimea
moleculei, sarcina electricã ºi solubilitatea lipidicã. Sistemele de transport
activ pentru glucozã (relevant pentru PET ºi tehnicile de scaning) ºi pentru
acizii monocarboxilici (relevant pentru testul de infuzie lactatã în tulburare
de panicã). Un alt mecanism care afecteazã bariera HE este activarea sau
antagonismul receptorilor neurotransmiþãtorilor gãsiþi la nivelul
microcirculaþiei cerebrale. Receptorii sunt alfa ºi beta adrenergici, pentru
dopaminã, histaminã ºi diferite peptide.
Mecanismele generale de trecere a medicamentelor sunt deci
dependente de liposolubilitatea moleculelor neionizate ca ºi de gradul lor
de disociere ionicã. De aici decurge difuziunea simplã a medicamentelor.
Într-un plan secundar este difuziunea facilitatã, posibilã pentru mai puþine
medicamente. Caracterizarea traversãrii BHE de cãtre un medicament
implicã doi parametri – raportul de distribuþie în condiþii de echilibru ºi