Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
129
sã se producã o dezbatere interioarã, o frãmântare. Inteligenþa îi oferã susul
ºi josul scopurilor ºi mai ales prezenþa sau absenþa mijloacelor. Se obþine o
decizie, un plan, un program care trebuie transpus în viaþã, adicã în
activitate, care trebuie permanent controlatã ºi corectatã în funcþie de
rezultate. Deci iatã cum se construieºte ego-ul ca manager general,
organizator al experienþei ºi al existenþei. Iatã cum se construieºte
rãspunderea, discernãmântul, vinovãþia. Pentru ca rezultatele sã fie înalte
sau joase, trebuie ca toate funcþiile psihice sã concure, sã contribuie, sa se
asocieze, deci este o antischizofrenie. Însã dacã o face fãrã sã þinã cont de
ceilalþi ci doar de egoismul lui, evitã schizofrenia ºi face paranoia.
De remarcat cã voinþa mai presupune douã lucruri. În primul rând, ca
sã rezulte o voinþã constructivã trebuie sã evite o serie de tentaþii distructive
sau autodistructive care sunt plãceri de moment dar sunt dezastre de duratã
(vezi dependenþele). În al doilea rând, înãlþimea inteligenþei trebuie sã þinã
cont de o ambianþã eticã, care cere mai mult decât adaptare oportunistã ºi
conformism automat (Karen Horney), este acel imperativ etic dat de Kant
pentru moralã ºi religie care duce la un superego (Freud) moral, la un
„trebuie“ românesc, la un „musai“ ardelenesc.
Rãmâne sã ilustrãm cum aceste forþe influenþeazã conºtiinþa. Câmpul
conºtiinþei (starea prezentã) este influenþat de o sintezã biologicã care dã
diferite grade de atenþie, conºtienþã ºi diferite niveluri ale câmpului dar nu
este obiectiv stabil pentru cã varietatea gradului de inteligenþã vede mai
multe sau mai puþine faþete ale obiectului sau o atracþie supra– sau
subevaluatã ceea ce duce la o evaluare personalã a obiectului. De pildã, eu
vãd o ciocolatã la o tarabã. O iau sau nu o iau? Dacã sunt un oligofren, o
iau… pentru cã îmi place ciocolata ºi nici nu fug, ci o mãnânc acolo, spre
plãcerea mea ºi furia proprietarului. Dacã mi-e poftã, începe sã funcþioneze
voinþa. O vreau neapãrat ca voinþã, dar inteligenþa trebuie sã precizeze dacã
e oportun, dacã e momentul... poate cã sunt înainte de masã, poate cã sunt
cu risc de diabet… ºi în fine dacã mã decid sã o iau, trebuie sã fiu sigur cã am
banii necesari ºi cã la un preþ convenabil nu îmi dezechilibrez schema de
buget pentru cumpãrãturile din acea zi ºi pentru venitul meu. Se poate suprima
(îþi spui, da e o ciocolatã nemaipomenitã, dar nu e pentru mine), sau se
poate amâna impulsul, ceea ce dovedeºte prezenþa voinþei. În efectuarea
acestui act complex voinþã – inteligenþã, funcþiile psihice mai sus enumerate
participã solidar ºi armonios, pentru cã dacã prevala temperamentul, trebuia
sã iau ciocolata. Dacã prevala caracterul, amânam pofta.
Totalul psihicului se evalueazã la un moment dat pentru raþiuni judiciare
sau didactice ºi este redus la prezenþa sau absenþa unui nivel esenþial (cum
este discernãmântul, inteligenþa, etc.). Dar pentru o evaluarea mai finã ºi
mai completã, este necesarã o cunoaºtere de lungã duratã, atât obiectivatã