Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

128 Aurel Romila – Psihiatria
Acest experienþe fãcute de la naºtere ºi pânã la moarte duc la
complexificarea psihicului (Taillard de Chardin) ºi transformarea lui în
noþiunea maximã a psihologiei care este perosnalitatea. O personalitate
este unicã pentru cã niciodatã totalul factorilor nu dau acelaºi întreg. Dacã
din douã cifre iese toatã varietatea digitalã a lumii ºi din zece sau mai
multe cifre iese varietatea de milioane a telefoanelor, reiese cã din totalul
funcþiilor principale rezultã identitatea, unicitatea fiecãrei fiinþe umane.
Tabel. Funcþiile principale ale psihicului
atenþie
percepþie (senzaþii)
memorie (reprezentare, recunoaºtere, verbalizare)
idee (gândire, judecãþi, raþionamente, concluzii, imaginaþii)
dispoziþie, emoþie, sentiment, pasiune, atracþie ºi respingere afectivã
temperament
aptitudine (talent, geniu)
caracter (tridimensional), valori
comportament (conduite, atitudini, eficienþã, rezultate)
Profilul persoanei mãsoarã ºi descrie aceastã diferenþã între douã
personalitãþi sau între personalitate ºi anumite standarde, norme. De pildã,
funcþia inteligenþei dã QI-ul cu dimensiunile joase ale oligofreniei ºi
dimensiunile superioare ale supradotatului sau geniului. Din jocul temperament
– caracter pe aptitudini de inteligenþã medii rezultã varietatea
psihopaticã sau trãsãturile particulare ale fiecãruia. De obicei se mãsoarã
una sau mai multe aptitudini (rezultate ºcolare, probe sportive, etc.). Pânã
la urmã, istoria reþine doar marile realizãri pozitive sau negative într-un
domeniu oarecare. Bineînþeles cã o etapã istoricã conþine cu mult mai multe
experienþe dar care sunt ignorate fiind mediocre sau nerelevante. Existã o
deosebire între autoevaluare (curriculum) ºi evaluarea celorlalþi care de
obicei e diminuantã ºi accentueazã defecte reale sau imaginare. Din aceastã
încurcãturã de evaluãri se face lumea, „gura lumii“.
Spuneam cã factorii sintetici secreþi care explicã varietatea cognitivafectiv-comportamentalã
sunt voinþa ºi inteligenþa. Sunt sintetici pentru
cã combinã cele trei laturi ale conºtiinþei ºi cele trei laturi ale personalitãþii
ºi dau niºte vectori dinamici. Voinþa este o expresie afectivã (necesitate
subiectivã) cu intensitãþi variate în ordinea intensitãþii pasiunii ºi a timpului,
obþinându-se ambiþia ºi tenacitatea. Dar ea nu este suficientã numai ca
impuls afectiv. Ea trebuie sã se combine cu variate opþiuni ale inteligenþei,