Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

126 Aurel Romila – Psihiatria
Când aceste funcþii le privim în dezvoltarea lor ontogeneticã ºi le facem
un bilanþ, ne aflãm de data aceasta nu în faþa unui total multifuncþional ci
a unui total multiaptitudinal. Vom avea prin urmare aptitudini
comportamentale, cognitive sau afective. Aptitudinile mai au ºi sinonimia
de capacitãþi sau facultãþi ºi configuraþia lor mai ales calitativã e supusã la
doi determinanþi cu sens contrar. Unul este temperamentul, ca determinant
genetic ereditar, modelat de determinantul caracterial, rezultat al
educaþiei, culturii, familiei ºi mediului în general (etnic, geografic). Din
asta rezultã cã orice funcþie este mãsuratã la un moment dat ºi apreciatã ºi
calitativ dar configuraþia ei depinde ºi de potenþialul personalitãþii.
Aceastã complexitate de care ne dãm seama când încercãm sã înþelegem
semnificaþia funcþiilor psihice este totuºi staticã ºi descriptivã. Dacã vrem
sã avem intuiþia globalã (holistã, Gestaltistã), dinamicã a întregului psihic,
ajungem la o structurã fundamentalã bipolarã, pe care am descris-o ca sex
ºi spirit, dar care o putem înþelege în lumina datelor psihologiei curente ca
voinþã ºi inteligenþã. Pentru moment nu ne intereseazã cã suprapunerile
academice diferã. Atunci psihicul la un moment dat (conºtiinþa) ºi de-a
lungul existenþei (personalitatea) este un rezultat unic al cantitãþii ºi calitãþii
voinþei în conflict sau acord cu inteligenþa. Aminteºte de reducerea modernã
a complexitãþii informaþiei la tehnica digitalã, numai cã acesta e alfabetul
analitic pe când ceea ce susþinem noi sunt factorii sintetici reprezentativi a
douã mulþimi contradictorii pe care le descifrãm în structura psihicului.
Înainte de a demonstra aceastã structurã, este bine sã ne amintim tabloul
normal al psihicului. Psihicul este o funcþie teleologicã care are scopul de a
orienta organismul (de a-l lega simbolic) de un mediu (cu elementele sale)
favorabil ºi de a-l îndepãrta de condiþii nefavorabile, periculoase. Aceasta
e o funcþie biologicã valabilã pentru orice animal. La om, se suprapune
orientarea cãtre valori pozitive ºi evitarea valorilor negative. Este deci un
subiect în diferite raporturi cu obiectul. Filosofic vorbind, numai subiect
sau numai obiect este ori boalã mintalã ori moarte psihicã. Comportamentul
nu este aleatoriu ci este orientat de conþinutul afectiv (nevoile), exprimate
în voinþã ºi realizate sau inhibate de cunoaºtere (inteligenþã) care duce
pânã la urmã la satisfacþie sau frustrare.
Aceasta e frãmântarea, drama, cãutarea, mulþumirea, nemulþumirea.
Ea se realizeazã cu antrenarea concomitentã sau succesivã a tuturor
funcþiilor ºi laturilor psihice de moment sau de duratã (personalitate) într-o
varietate individualã ºi momentanã. Nimeni nu poate ºti exact totalul
stãrilor prin care trece un om într-o existenþã.
Deºi didactic începutul este al proceselor cognitive, mi se pare mai logic
ca expunerea sã înceapã cu comportamentul ºi apoi cunoaºterea ºi
afectivitatea. Comportamentul este aparenþa obiectivã ºi actele, faptele,