Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihologie normalã
Psihicul normal
125
Psihicul ca funcþie supremã este emergenþa celorlalte funcþii ale
organismului. Se divide în psihicul actual (sau funcþiile conºtiinþei prezente;
Dasein) ºi caracteristicile personalitãþii (multitudinea aptitudinilor). Primul
este o succesiune de experienþe, al doilea este alcãtuit din etapele existenþei.
Prin primul subiectul are trei funcþii care sã le adapteze la obiect –
cunoaºterea, simþirea ºi acþiunea. Prin al doilea, experienþele îmbogãþesc
ºi direcþioneazã existenþa care nu e pasivã ºi imprimã un patern de caracter,
temperament, aptitudinilor folosite. Capacitatea aptitudinalã maximã
poartã numele de maturitate echilibratã ºi la ea se ajunge dupã zeci de ani
de evoluþie ontogeneticã strãbãtând etapele imature ale copilãriei mari,
adolescenþei ºi apoi luptând cu degradarea entropicã a involuþiei. Acest
echilibru nu este un calm seren ºi durabil ci este o luptã, o frãmântare în
limitele normalitãþii. Principala adversitate nu este numai exteriorul
obiectual ci ºi interiorul, lupta ego-ului cu propriul sine, cu propriul
inconºtient. Aceastã luptã este o micropsihiatrie, coprezentã, inevitabilã
dar conºtiinþa de sine a egoului o conþine, o dominã ºi merge mai departe.
Normalitatea se judecã la douã niveluri – la nivelul bârfei obiºnuite (foarte
uºor ceilalþi sunt anormali) pe când la nivelul expertizei psihiatrico-judiciare
celãlalt e anormal când comportamentul lui deviazã, nu respectã anumite
convenþii sociale. Deci normalul prin introspecþie ºi comparare cu ceilalþi
se gãseºte într-o baie de psihiatrie ºi singura lui salvare este nivelul etic de
a face bine, în intenþie ºi în fapt, celuilalt, de a deranja cât mai puþin pe
ceilalþi cu trãsãturile lui distinctive, adicã ieºite din comun.
Existenþa normalã se compune dintr-o succesiune de experienþe. O
experienþã poate fi descrisã în termenii unui comportament ºi a unui
substrat al acestuia cu douã niveluri: cognitiv ºi afectiv. Aceste trei laturi
le putem concepe ori în trei cercuri concentrice (periferic – comportamentul,
de mijloc – cognitiv ºi cel de centru – afectiv), ori într-un triunghi cu trei
laturi – comportament, cunoaºtere, afectivitate.
Analiza acestor parametri la un moment dat este analiza conºtiinþei ca
sintezã a unui total de funcþii psihologice. Dar aceste funcþii sunt surprinse
la un anumit nivel al dezvoltãrii personalitãþii. Sunt aceleaºi ºi totuºi cu
particularitãþile etapei. De pildã, comportamentul infantil diferã de cel de
matur, afectivitate de asemenea, º.a.m.d.