Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

124 Aurel Romila – Psihiatria
simplu ºi are acest al doilea plan, al intuiþiei esenþei (Wesenschau). Dar aceasta
nu este ultima concluzie a istoriei filosofiei.
Pentru psihiatrie este important sã poatã sã interpreteze cazul, semiologia,
sã sintetizeze un sindrom ºi sã încadreze o entitate. Aceasta este operaþia
logicã fundamentalã. Dar pe lângã aceastã exigenþã academicã se pune
problema înþelegerii specificului individual. ªi de aceea e necesar ca la
fenomenologia lui Husserl sã se adauge hermeneutica lui Heidegger.
Heidegger a vãzut în fenomen un Dasein, prezenþa unei conºtiinþe cu mai
multe componente ºi tendinþe. Faptul acesta a fost metodic preluat de H.Ey,
care pe lângã monumentala sa contribuþie la studiul conºtiinþei, ºi-a pus ºi
problema (pe care nu a avut timpul sã o soluþioneze) a implicãrii
personalitãþii, deci a fiinþei trecutului în conºtiinþa prezentului. De aceea
asimilarea lui Sein und Zeit este imperioasã pentru cã aceastã carte introduce
distincþiile între fenomen, ca fiinþând, ºi fiinþã în cadrul Dasein-ului.
Pentru Dasein lumea nu este ca la Husserl doar intenþionalã ºi obiectualã ci
e o lume a obiectelor la îndemânã (suchanden). Cunoaºterea presupune o
„aruncare“ afectivã, un proiect de gândire existenþial ºi o „cãdere“ în
inautentic. Trebuie fãcut efortul de a deveni autentic, în sensul unei deschideri
strategice a Dasein-ului cãtre conºtientizarea timpului ºi pregãtirea pentru
moarte care este în mod paradoxal optimistã pentru cã e privitã în cadrul
concepþiei pauline (Noul Testament, Scrisoarea întâi cãtre tesalonicieni).
Acest plan raþional este bazat pe filosofia veche, platonicã dupã care
lumea e condusã de idei, raþiune, spirit, Dumnezeu. Aceastã afirmaþie
fundamentalã a fost relativizatã de lumea modernã de dupã Renaºtere ºi
anume de cãtre Descartes, empirismul englez, Kant ºi mai ales de cãtre
pozitivismul modern psiho-sociologic (Comte, Spencer, John Stuart Mill,
Durkheim, Wundt) ºi bineînþeles Freud, Lacan. Aceastã direcþie modernã
înseamnã de fapt introducerea în ecuaþie a unui al doilea factor care
relativizeazã raþiunea ºi care filosofic eu l-am numit sex (inconºtient,
materie, hyle). Prin urmare, în ontologia modernã psihicul este conflictual
ºi este rezultatul luptei a doi factori – spirit ºi sex, psihiatria fiind tocmai
domeniul prevalenþei sexului. De aceea mulþi au crezut cã e suficient sã
ºtii psihologie, psihanalizã ºi sã laºi deoparte metafizica, filosofia, ontologia,
etc. De fapt nu se poate lãsa deoparte ceva care este implicat în fiecare
moment al Dasein-ului. De aceea psihiatria este un domeniu de ontologie
aplicatã. Ea nu poate fi redusã la biologie (psihiatrie biologicã) deºi o
implicã, nu poate fi redusã la antropologie de orice fel (deºi o implicã) ºi e
deschisã oricãrei discipline care poate contribui la normalizarea omului
(adicã la estetica ideal-utopicã care trebuie sã direcþioneze orice act
psihoterapeutic). Aºa cã istoria filosofiei ºi a logicii este un precursor
obligatoriu al istoriei psihiatriei ºi mai ales al fundãrii ei umanist – filosofice.