Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
121
dezumaniza meseria care fãrã sens ar fi pragmaticã subordonare la
interesele oportuniste ale socialului. De aceea ontologia pe care o postulãm
este cuaternarã ºi nu ternarã cum susþinea Brânzei, Pamfil º.a. în care latura
bio-psiho-socialã a omului e doar instrumentul unei laturi supreme care
se chemã spirit sau raþiune. În felul acesta psihiatria este medicalã dar nu
numai ºi este socialã dar nu numai. Pozitiviºtii care dispreþuiesc filosofia
nu îºi dau seama cã în felul acesta „îºi taie craca“ în sensul cã nu poþi face
psihoterapie, adicã 50% din practica psihiatricã.
În înþelegerea globalã a omului rãspunsurile supreme încearcã sã le dea
pe lângã filosofie ºi religia, care continuã sã aibã o forþã de atracþie pentru
miliarde de oameni ºi care pune ºi problema fanatismelor, dezbinãrilor ºi
a terorismului mondial. De aceea psihiatrul trebuie sã respecte curentele
afective ale contemporanilor pentru a menþine echilibrul social.
Din punct de vedere filosofic, moºtenirea modernã nu depãºeºte de fapt
pe Kant ºi Hegel, care la rândul lor au asimilat precursorii greci, pe
Descartes ºi empirismul englez. Nu putem depãºi antinomiile propuse de
Kant, mai ales cea asupra libertãþii ºi necesitãþii, nu putem ignora faptul cã
cunoaºterea nu e exclusiv empiricã ci e ºi raþionalã (a prioricã,
transcedentalã), cã datoria moralã este un postulat ºi cã omul cautã un
frumos estetic pe care noi l-am identificat cu normalitatea.
Importantã este ºi contribuþia lui Hegel, pentru cã dezvoltarea fiinþei,
pentru noi a psihicului strãbate o ontogenezã ºi trece prin toate peripeþiile
(excepþional descrise de Noica). Toatã aceastã aventurã de la A la Z noi am
vãzut-o ca o dezvoltare în trei niveluri (trei lumi (world – Popper) –
1. lumea proprie, a sinelui, subiectivã; 2. lumea culturalã, obiectivã, ºi
3. valorile absolute – Dumnezeu, religia, filosofia). Tot de la Hegel reþinem
cã orice unitate este contradictorie ºi contradicþia fundamentalã a psihicului
este dupã noi cea între spirit ºi sex. Aºa cã avem spirit ºi sex (1), spirit ºi
sex (2) ºi spirit ºi sex (3).
În spirit ºi sex (1) esenþialul este lupta cu inconºtientul care în psihiatrie
predominã sub diferite forme (vezi H.Ey – Raportul la Primul congres
mondial de psihiatrie, Mexic 1950). (2) este lupta culturii cu materialismul
marxist, nemarxist, cu vulgaritatea, kitsch-ul ºi pseudovalorile. ªi (3) e
lupta cu Diavolul.
Pentru înþelegerea resocializãrii ºi a premizelor ei filosofice este important
de subliniat factorul economic în restabilirea normalitãþii psihice, pe
care Max Weber l-a condiþionat de prezenþa factorului spiritual. Plus
factorul imitaþie (de la Aristotel la Gabriel Tarde – De l’immitation 1890).
Putem reflecta în continuare la diviziunea lui Saussure asupra limbajului
cu urmãtoarea aplicaþie la psihiatrie. Semnificatul este comportamentul