Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
115
care conferã tonus vital, energie, forþã, ritm, impasivitate, afirmare vitalã,
contact sexual, relaþii afective, propensiunea cãtre societate, optimism,
putere de luptã, impuls cãtre construcþie, grandoare, expansiune.
În ontologia persoanei, în copilãrie ºi apoi în adolescenþã, aceastã forþã este
treptat convertitã în caracter printr-o lungã perioadã de aproximativ 25 de
ani, în caracterul amplu, profund, simfonic al maturului integrat în comunitate,
care ºi-a însuºit, asimilat ºi retopit o construcþie axiologicã proprie, în rezonanþã
profundã cu comunitatea pe care o serveºte cu plãcere ºi gratitudine.
În acest context, sexualitatea este un ingredient fundamental,
indispensabil dar mereu subordonat organizatorului caracterial care este
spiritul. Aceasta impune personalitãþii un scop înalt, ideal, care transcende
meschinãria individualismului ºi-l uneºte afectiv cu familia, generaþia,
epoca, neamul ºi chiar cu istoria sa. Prin spirit, individualitatea îºi capãtã
atât înãlþimea cât ºi profunzimea ºi mai ales continuitatea transindividualã.
Aceste contrarii nu se exclud, ci se presupun ºi raporturile lor sunt
variabile. Spiritul este o emergenþã relativ tardivã a persoanei ºi din pãcate
este surprinzãtor de ignoratã. Maturul echilibrat nu din ipocrizie evitã
confuzia planului intim sexual cu cel al activitãþii morale sociale, ci din
faptul cã este capabil sã se ridice deasupra condiþiei sale animale prin
culturã. Ori invenþia culturii a avut probabil tocmai sensul depãºirii nivelului
primitiv sexual care condamnã la o subjugare de tip instinctiv-pasionalã
ºi dicteazã o imprevizibilã instabilitate ºi chiar alienare.
Discuþia acestor doi termeni polari aratã clar cã nu existã om exclusiv
sexual sau exclusiv spiritual ºi cã totuºi nu în fiecare om toatã viaþa aceste
doua componente formeazã acelaºi cuplu de forþe.
Copilul este temperamental ºi indiferent sexual (cel puþin pragmatic,
deºi psihologic strãbate o sexualitate destul de complexã). Adolescentul
este temperamental ºi sexual cu aspiraþii spirituale uneori absolute sau cu
o sexualitate cinicã exclusivã ºi antispiritualã, ambele sunt relaþii extremiste.
Adultul prin definiþie ºi-a rezolvat sexualitatea prin cadrul moral al
comunitãþii ºi chiar dacã are multiple probleme le gãseºte soluþionãri.
Patologia începe la adult când rapoartele acestor douã contrarii devin
anormale, încurcate. Am putea distinge pentru claritatea expunerii variante,
pattern-uri, modele, tipuri psihopatologice. Desigur cã nu sunt picturi realiste
ºi reprezintã o realitate abstrasã, aºa cum se procedeazã în artã cât ºi în ºtiinþã.
Anomaliile descrise se înscriu în limitele normal / psihopatii. Acestea sunt:
• hipersexual ºi hipospiritual
• hiposexual ºi hipospiritual
• hiposexual ºi hiperspiritual
• hipersexual ºi pseudohiperspiritual