Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

112 Aurel Romila – Psihiatria
psihic. Funcþiile nu vor mai fi înþelese în sine – atenþie, memorie, afectivitate,
atitudine, etc. ºi în fiecare din aceste elemente sau parte trebuie înþeles
procesul interior al luptei, al contradicþiei spiritual-sexuale din care rezultã
psihicul la un moment dat, adicã acea funcþie. În acest caz, fiecare funcþie
substituie psihicul din formulã ºi rezultã cã aparent cea mai simplã funcþie
cum este atenþia în definiþie este ceea ce rezultã din procesualizarea ei în
lupta spiritului cu sexul, adicã a tendinþei de concentrare pe care i-o dã
spiritul împotriva tendinþei de împrãºtiere pe care i-o dã sexul ºi din care
rezultã un cât actual de atenþie, un amestec eficient care serveºte mai departe
ca bazã celorlalte funcþii. ªi tot aºa se poate continua cu toate funcþiile pe
care didactic le socotim cuprinse în procesul de cunoaºtere afectivã ºi
voliþional-acþionalã cuprinse în secþiunea sincronã a psihicului la un moment
dat care este conºtiinþa (Jaspers). Analiza întregii personalitãþi cu
aptitudinile de inteligenþã temperament, caracter ºi care rezultã din analiza
longitudinalã diacronicã a subiectului rezultã tot din înþelegerea fracþiei
structurale. Totalul aptitudinal, intrat în fracþia sex-spirit devine prin
substituþia de rigoare caracter/temperament = personalitate.
Acestea sunt câteva lucruri generale asupra unui psihic considerat universal,
anistoric ºi normal. În realitate, aceste consideraþii trebuiesc socotite
doar ca un ideal, ca o eticã ºi ca o esteticã rãmânând ca pentru fiecare caz în
parte caracterizarea sã rezulte din confruntarea unei politici cu o economie.
Sunt dator cu câteva lãmuriri suplimentare. Folosirea termenilor
consacraþi: eticã, esteticã, politicã, economie în tratarea categoriei de psihic
se face nu în sensurile din dicþionar, ci în sensul în care fiinþa omeneascã
care are drept conþinut fundamental ºi contradicþie principalã lupta
spiritului cu sexul, dã un psihic esenþial care poate fi considerat în mod
ideal dupã normele eticii ºi esteticii ºi poate fi apreciat în realitate dupã
orientãrile politice ºi valorile economice. Aici trebuie înþeles iar un fenomen
paradoxal ºi care poate scandaliza la maximum spiritele prea didactice. Se
obiºnuia sã se izoleze spiritul individual de cel colectiv rezervându-le douã
discipline deosebite – psihologia ºi sociologia.
O gândire ontologicã radicalã respinge asemenea demersuri care deºi
utile sunt, din punctul nostru de vedere, viziuni limitate, naive. Oricum,
toate ºtiinþele omului, ca ºi toate ºtiinþele – cultura ºi civilizaþia, se
sistematizeazã atât în structura socio-naturalã ambientalã ca sex în sensul
cel mai larg, cât ºi în persoana umanã ca fiinþã spiritual-sexualã (nu vorbea
Pascal de o trestie gânditoare?). ªi atunci, ce rãmâne din toatã discuþia
despre normal ºi psihologia diferenþiala care trebuie sã dea socotealã despre
specificul fiecãrui om? Rãspunsul, conform teoriei pe care o susþinem este
univoc, analiza structuralã sincrono-diacronã a binomului spirit – sex dã
rezultatul cãutat.