Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

4 Aurel Romila – Psihiatria
16. Resocializarea impune psihiatria biologicã ca substrat pentru
psihofarmacologie.
17. Resocializarea ia din sociologie tema muncii, banului ºi finalitatea
colaborãrii.
18. Resocializarea a impus artterapia, comunitatea terapeuticã,
psihoterapia familialã, autonomia psihiatriei ºi a demascat greºelile comise
de puterea politicã pe seama bolnavilor mintali.
19. Ea conferã valoarea APLR-ului ca for teoretic ºi de dezbatere a celor
mai importante probleme din psihiatrie.
20. Ea are sistemul didactic cel mai consistent ºi substanþial formând
noile generaþii de psihiatri ai resocializãrii.
Organo-dinamismul
Pentru resocializare, este modelul cel mai apropiat fiind o concepþie
validatã clinic ºi foarte aproape de experienþa psihiatricã. Are de fapt trei
calitãþi care o impun:
• reprezintã o codificare verificabilã a faptelor;
• este coerentã, inteligibilã, transmisibilã;
• are un interes practic de cea mai mare însemnãtate în varietatea ideilor.
H. Ey ia cunoºtinþã în 1928, la lecþia lui Guiraud, despre problematica
concepþiilor în psihiatrie. Atunci el aflã pentru prima datã de numele lui
Huglin Jackson, neurolog englez, autorul teoriei unitare asupra activitãþii
neurologice, în mod inexplicabil, neacceptatã de neurologi. Teoria lui Jackson
se referea la modelul epilepsiei ca modalitate de organizare ºi de
dezorganizare a sistemului nervos. Atunci, Ey are revelaþia aplicãrii acestui
model ºi în psihiatrie – hazardul era foarte mare, modelul nefiind cunoscut
nici în neurologie. Prima expunere o face în 1936, cu Rouart, fapt ce
condiþioneazã o serie de evenimente ce vor edifica aceastã concepþie:
• un colocviu în 1947, care va separa psihiatria de neurologie
• un deceniu fructuos, 1950 -1960, în care Ev publicã 3 volume de studii,
cartea Cunoºtiinþa» ºi Manualul de psihiatrie
• în 1960 are loc al 2-lea colocviu, la care invitã personalitãþi din mai
multe discipline ºi precizeazã noþiunea de Inconºtient
• Publicã douã volume despre halucinaþii, (încheierea operei lui) deºi
în ele dezbate întreaga psihiatrie (nu ºtiu de ce i-a dat un limitativ;
probabil cã i-a trebuit un fenomen indiscutabil de boalã în acea lume –
ocean de antipsihiatrie, dar care este o ultimã revizie a concepþiei
sale despre psihiatrie).