Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
109
domesticã superficialã dupã care noi suntem cei mai deºtepþi ºi mai fericiþi
ºi din când în când persecutaþi de prostimea înconjurãtoare; ºi aºa ne mai
amãgim cã aceastã diferenþã nu este la urma urmei decât dreptul oricãrei
generaþii de a gândi altfel ºi renunþãm astfel la funcþia principalã a persoanei
de a fi un echipier al unei ºtafete a culturii ºi a caracterului împotriva
automatului orb al temperamentului care trãieºte dupã dictonul „o viaþã
are omul“, care i se pare un drept imprescriptibil ºi în afara unei durate pe
care o considerã o abstracþie neglijabilã.
Psihiatrul constatã astãzi cã noua generaþie mai viguroasã e capabilã
de performanþe intelectuale, rezistã în competiþii ºi concursuri mult mai
frecvente decât pe vremea noastrã, dar constatã cu surprindere ºi cu
amãrãciune cã ea confirmã o superioritate acoperitã doar biologic, temperamental
ºi descoperitã caracterial ºi cultural – ori psihiatria în unire cu
celelalte ºtiinþe umaniste are obligaþia moralã de a lua parte în aceastã
luptã ºi de a instaura o ierarhie ontologicã cuaternarã, singura care poate
garanta echilibrul psihic, social ºi individual þinând într-o dezbatere continua
ºi sperând într-o diminuare progresivã a omului temperamental care
îºi trãdeazã de fapt sensul.
Cultura nu este pentru psihiatru o chestiune de erudiþie deºartã ci este
vorba mereu de câte o personalitate care a avut de dus mereu aceeaºi lupta
ºi care pe deasupra diferenþelor de concepþie ºi a oricãror clasificãri de
filosofie au þinut sã impunã un nivel uman, caracterial, deci
antitemperamental.
Referindu-ne la psihiatria transculturalã, credem prin extensie la cele
spuse cã în caracterizarea diferitelor culturi ºi tipuri de oameni s-a insistat
prea mult pe diferenþele temperamentale ale nordicilor germani faþã de
sudicii meridionali, ale europenilor faþã de africani ºi asiatici, ca sã nu mai
vorbim de infinita sursã de bancuri care o constituie diferenþa între ardeleni,
moldoveni, olteni, etc. Desigur cã aceste diferenþe sunt exterioare,
superficiale, temperamentale, fiindcã desigur cã ardelean înseamnã – pitã,
slanã ºi pedanteria austro-ungarã, dar mã intereseazã mai ales Horia,
Avram Iancu, Goga, ºi diferenþa lor faþã de Bãlcescu, Eminescu ºi nu care
face pâinea mai bunã.
ªi în ceea ce priveºte psihiatrul propriu-zis, indiferent de zona din care
provine ºi care are desigur particularitãþi în gradul de informaþie, în stilul
vorbei ºi al îmbrãcãmintei, în numãrul de grade al þuicii locale, mã
intereseazã pânã la urmã semnele caracteriale tridimensionale ºi mai puþin
succesele de locuinþã, maºinã ºi paºaport, pentru cã la urma urmei conteazã
ce facem pentru triumful psihiatriei fãrã a te lãsa copleºit de filosofia cã
nebunia este eterna ºi cã cu tine sau fãrã tine ea îºi va face de cap.