Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihicul normal
103
ºi desigur cã problema este cu mult mai complicatã. Ne mai ajutã literatura,
poate Dostoievski, poate Heidegger. Sunt nevoit sã repet cã vorbesc cu un
viitor psihiatru ºi îi recomand sã citeascã toatã viaþa ºi sã nu creadã cã va
afla toate rãspunsurile sau cã va închide o antinomie, pe care Kant ºi Hegel
ºi Marx au prezentat-o magistral.
De altfel din filosofie reþinem necesitatea stabilirii în orice obiect, cât ar
fi el de complicat ºi omul unei contradicþii fundamentale, din care sã rezulte
interpretarea tuturor celorlalte contradicþii. Din antropologia filosoficã
reþinem contradicþia dintre gnoseologie, sau cunoaºtere sau conºtiinþa
interioarã ºi exterioarã a omului, faþã de ceea ce este el, ca fiinþã umanã, ca
personalitate. Deci contradicþia fundamentalã dintre gnoseologie ºi
ontologia umanã, sau cum spune Gabriel Marcel – „între a avea ºi a fi“.
Aceastã contradicþie filosoficã pe care H.Ey a transcris-o în psihopatologie,
în raportul dintre conºtiinþã ºi personalitate, noi am formulat-o în
contradicþia între sex ºi spirit.
Sistemul ontologic uman
Dacã ne-am întreba ce ar putea constitui obiectul limbajului
informaþional din actuala concepþie antropologicã, desigur cã amintirea
vechilor sisteme metafizice, frâna pe care au constituit-o în calea progresului
principiului epistemologic lasã în sufletul savantului de azi o profundã
reþinere numai la auzul cuvântului de ontologie sau este consideratã o
chestiune desuetã, speculativã, pe care lumea ºtiinþificã de la Galilei încoace
a aruncat-o peste bord.
Aceasta a fãcut ca în secolul nostru sã fie un divorþ, o prãpastie între
filosofia ontologicã de tip Heidegger, Sartre, Scheller, Hartmann ºi filosofia
ºtiinþificã, neoraþionalistã, neopozitivistã sau pragmaticã. Aceastã stare de
lucruri poate crea un impas, o crizã a informaticii care tinde sã-ºi extindã
puterea chiar ºi asupra fiinþei umane.
În psihopatologie încã nu folosim sistemul lingvistic cibernetic tocmai
pentru cã el nu acoperã sistemul categoriilor psihopatologice; de aceea am
considerat oportun ca sã schiþez acest sistem ºi rãmâne de vãzut în ce
mãsurã ar putea fi tradus în limbajul informaticii.
Se ºtie cã fiinþa umanã se gãseºte ca orice fiinþã într-un echilibru instabil
cu mediul, dar ambii termeni – adicã atât fiinþa cât ºi mediul – au o
specificitate ontologicã ireductibilã în comparaþie cu celelalte fiinþe ºi
nefiinþe ale lumii. Statutul ontologic extrauman este unidimensional ºi el
aparþine unui sistem bio-fizico-chimic natural. Acest sistem este doar o
laturã a pãtratului ontologic uman.