Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

100 Aurel Romila – Psihiatria
înþelege, i se pare strãinã ºi nu poate scãpa de ea. κi cautã deci liniºtea,
izolarea. Acum 100 de ani li se recomanda sã meargã pe câmp larg ºi sã
vadã orizontul. Asta le-ar putea da o satisfacþie faþã de oraº, cu întortocherile
lui. Deci se fãcuse observaþia cã lui îi trebuie un anumit spaþiu.
Dupã Binswanger, poþi sã mergi oriunde; sã fie Bãrãganul, sã fii la mare
ºi totuºi cei din jurul tãu sã nu priceapã cã eºti invadat; adicã continuã
sã-þi ofere condiþia izolãrii ºi liniºtii în care cred cã te vei liniºti.
Trebuie adãugat la noþiunea de a fi în lume a lui Binswanger, cam în
acelaºi timp, 1930-1931, a apãrut psihologia concepþiilor despre lume a lui
Jaspers – Psychologie der Weltanschaungen, care încerca sã explice
diferenþele spirituale în lume ºi de atunci pentru noi este simplu sã
înþelegem aceasta, prin sisteme diferite, închise în care este gânditã lumea.
Se pare cã ideea este inspiratã tot de psihiatria existenþialã a lui Binswanger.
A fi în lumea lui Binswanger este deci o sondare pe o zonã extrem de
restrânsã a conºtiinþei, a trãirilor individuale. Aceste sondaje depãºesc foarte
repede comportamentul ºi clasificãrile obiºnuite: comportament,
cunoaºtere, afectivitate.
Existenþialismul, dincolo de a fi o modã în literaturã, este o discuþie
esenþialã despre libertate ºi unicitatea persoanei ºi este fundamentul teoretic
al drepturilor omului, al religiilor, al diferenþelor de grup ºi individuale.
Într-o epocã de progrese cosmologice, existenþialismul menþine tema
transcendenþei, a armoniei universale ºi a eternitãþii (chiar dacã aceasta
este pentru unii o utopie iar pentru alþii este baza speranþei – Sf. Pavel).