Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
accese erau experienþe continui ale morþii ºi nu ale morþilor. Lumea comunã
filosofeazã despre moarte ºi se teme de fapt de morþi. Sã observaþi la
cortegiul de persoane care îºi iau adio de la un mort ºi sã observaþi atunci
ce distanþã este între lumea comunã ºi cea propriu-zisã a mortului,
majoritatea o face cu spaimã, realã, cât mai scurt contactul ºi cel care reuºeºte
sã o facã mai îndelungatã din cauza unei stãri reactive este cel apropiat,
care este atunci ieºit dintre normali. Aceste scene rare, iar pentru un ochi
mai detaºat ieftine ºi melodramatice, i-au oferit lui Binswanger ce înseamnã
a fi în lumea melancolicului.
Ce înseamnã a fi în lumea obsedatului? Aici psihiatria clinicã avea
noþiunea ce înseamnã asediere, chinuialã, totuºi obsedatul are conºtiinþa
imperfecþiunii, a lucrului neterminat, are conºtiinþa unei datorii excesive
ºi nu are satisfacþia împlinirii ºi satisfacerii actelor; de aici el este un Sisif.
De aceea casa psihastenicei este superbã pentru noi, unde ne lãsãm ghetele
înainte de a intra în casã, fiind speriaþi de atâta ordine ºi curãþenie, însã ea
singurã ºtie câte mai are de fãcut în ordinea de acolo. Din acelaºi motiv, se
înþelege de ce psihastenicul este cel mai bun funcþionar; niciodatã nu
rãtãceºte hârtiile, nu va pleca mai devreme acasã, va bate ºi iar va corecta
ºi iar va bate lucrarea pe care i-ai dat-o; el nu poate admite nici o greºealã
chiar dacã ºtie cã ºi alþii fac greºeli la maºinã ºi nu se poate întâmpla nimic,
el nu suportã; dacã nu ai un psihastenic, trebuie cãutat mai ales pentru
anumite profesii (editurã, ziaristicã, etc.) unde atenþia trebuie sã fie plãtitã,
cu aceastã concepþie de mânãstirea Argeº: nu se mai terminã dacã nu zidim
un psihastenic în opera respectivã.
Ce înseamnã a fi în lumea schizofrenilor? O lume care de la Jaspers
încoace, deci din 1913, se ºtie cã este ininteligibilã. Lumea schizofrenã, aºa
cum a descris-o ºi Binswanger ºi în continuare un elev al lui, Wyrsch, este
o lume groaznicã fiindcã este o lume invadatã. Nu este cum s-a crezut un
autism sãrac, o evadare sau o pierdere a contactului cu lumea realã ºi tot
ceea ce ºtiþi de la acest capitol, ci este o lume plinã de altceva. Aceastã
prezenþã a lumii care pãtrunde în tine, aceastã experienþã a lumii care
pãtrunde în tine tinde sã ducã la o resemnare adicã cel care vine de la casã
la bloc, dupã o nevrozã de 1-2 ani, reuºeºte sã-ºi spunã: domnule, aceasta
este lumea ºi eu trebuie sã ºtiu ce se întâmplã pe coloana mea lichidã,
coexist, nu am ce sã fac ºi mai luãm un fenobarbital ºi mai dormim 7 ore.
Ãsta este omul normal, obiºnuit. Schizofrenul trãieºte în cea mai deplinã
singurãtate cu cineva în el însuºi, acest cineva nu trebuie înþeles material
ci sunt simbolurile care îl chinuiesc îngrozitor.
În majoritatea cazurilor, simbolul este mama la care se poate adãuga
toatã familia, apoi cu cât este intelectualul mai înalt, când îl ia boala acest
simbol poate fi lumea întreagã. El este deci invadat de o lume pe care nu o
99