Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
spun însã cã cazurile descrise de Binswanger sunt extrem de rare, puþine;
primele cazuri descrise sunt în numãr de 5 ºi se referã la tentative ºi observaþii
dupã zeci de ani de coexistenþã. Oricare dintre noi va avea cel puþin 1000 de
cazuri pe an, iar la policlinicã 3000, deci vã daþi seama cã destinul nostru
este sã nu-l putem urma pe Binswanger niciodatã, decât dacã psihiatrul,
doamne fereºte, are pe cineva bolnav în familie ºi i se dedicã. Culmea este cã
atunci când ai pe cineva în familie îþi vine sã te ocupi de orice, numai de
psihiatrie nu. Se produce un fenomen de baraj, de izolare, adicã bolnavul
este fixat pe tine ºi atunci suporþi acest efect neplãcut al bolii psihice.
Sã admitem, ca ºi Binswanger, cã fiecare are o lume proprie ºi ne-am
acordat postul ca sã înþelegem pe bolnavul din faþa noastrã. Ce vrem de la
el? În general îi spunem sã fie sincer ºi sã ne spunã cât mai pe larg ºi tot. Îi
putem rezerva 1-2 ore dupã care amânãm ºedinþa, fiindcã observãm cã nu
mai putem, fiindcã am obosit. Intenþia noastrã primarã este sã descoperim
în lumea proprie a acestui bolnav ceea ce Binswanger numeºte „Uhrproekt“
– proiectul originar. Într-adevãr, nici unul din voi nu ºtiþi ce proiect are în
capul lui, decât foarte concrete ºi poate inexacte ºi bineînþeles cã nu ºtiþi
nici voi despre mine, nici eu despre voi; cu toate acestea din moment ce ne
propunem ce fel de proiect are ºi ne propunem sã aflãm aceasta, facem o
mulþime de presupuneri. De pildã, eu cred cã proiectul unui secundar este
sã conducã un mare spital, psihiatria, sã fie ministrul sãnãtãþii. Deci când
ne gândim la proiectul celui din faþa mea, ce facem? – ne gândim
întotdeauna la proiecte comune mai mari în care sã încapã o ambiþie.
Binswanger ne atrage atenþia cã acest mod de a gândi este strãin de
lumea bolnavului mintal. Deci când unui nevrotic îi spunem – lasã totul
mai încet, degajeazã-te de sarcini – nu corespunde cu ceea ce vrea el. De
asemenea când i se spune unui schizofren ca de azi sã facã cumpãrãturi, sã
munceascã – iar nu se potriveºte deloc cu proiectul, pe care îl are el însuºi.
Mai bine zis nu numai cã nu se intereseazã, dar considerãm adesea cã nici
omul faþã de el însuºi, cel puþin la noi, nu are noþiunea clarã de ce este un
proiect, nu are un proiect clar ºi îºi spune cã o sã facã ceea ce se poate face
pentru moment, lumea se schimbã, împrejurãrile se schimbã; deci noi ne
lãsãm foarte mult în voia unei soarte pe care o ajutãm cu studii ºi cu
stãruinþã.
Dupã Binswanger, proiectul înseamnã în fond conºtiinþa soartei, aceasta
ar traduce în fond, dupã el, care a descris foarte clar lumea maniacalã,
melancolicã, schizofrenã. Dacã proiectul este moarte, se înþelege cã toate
încercãrile terapeutice sunt paleative ºi nu modificã acest proiect. De altfel
psihiatrii au observat aceasta, cã melancolicii reuºesc sã se sinucidã chiar
dupã tratamente ºi amânãri de ani de zile. De aici ºi fatalitatea unor
întâmplãri în psihiatrie.
97