Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Dacã trãirea timpului ºi spaþiului nu capãtã în nosologia psihiatricã
aspecte particulare, aici (existenþialism) sunt toate descoperirile pe care le
ºtiþi, adicã fuga de idei din manie înseamnã tocmai o derulare extraordinarã
a timpului. Invers, pierderea obiectului ºi îngheþarea pe care o simþim în
melancolie este tocmai încetinirea ritmului fundamental al trãirii psihice.
Deci iatã cum existenþialismul ºi-a gãsit poate cea mai bunã ilustrare în
psihiatrie. Universul paranoid a fost conceput ca introducerea în spaþiul
propriu al persoanei a ceva strãin ori a altei persoane ori a unei influenþe
strãine. Observaþi chiar interpretãrile lui H.Ey de dedublare a persoanei în
cazul halucinaþiei. Se referã tot la dialogul pe care ºi-l instaleazã omul ºi-l
prelungeºte dintr-o introspecþie iniþialã, îl face, îl personificã ºi vorbeºte
pânã la urmã cu altã persoanã care pentru noi este o solilocvie. Este în
fond ca vorbirea cu altã persoanã. Este scindarea personalitãþii.
Studiile de existenþialism psihiatric au reputaþia cã sunt foarte dificile.
În primul rând sunt în germanã ºi este un handicap din acest punct de
vedere. În al doilea rând foarte puþinã lume poate sã pretindã cã îl înþelege
pe Heidegger ºi iatã un al doilea obstacol dificil în înþelegerea lor. Singura
carte care a circulat la noi a fost cartea lui Lantery-Laura – Psihiatrie
fenomenologicã – care face o trecere în revistã atât a doctrinei filosofice
despre fenomenologie ºi existenþialism cât ºi aplicãrile de acum în psihiatrie.
Binswanger.
ªi-a început cariera existenþialistã înainte de a apare principala operã a
lui Heidegger – Timpul ºi Fiinþa (Sein und Zeit – 1927). El a început-o în
1922 cu o criticã a psihanalizei, a lui Freud în speþã. Bibliografia lui cuprinde
astãzi 30 de cãrþi importante, mai nici una în bibliotecile din România. Cei
care au încercat sã-l citeascã în þarã la noi li s-a pãrut obscur, dificil ºi au
renunþat sã-l mai înþeleagã.
Prima idee a lui Binswanger este cã o psihiatrie trebuie sã devinã
existenþialã pentru cã psihiatria de pânã la el este în afara bolnavului mintal.
Pentru aceastã idee, concepþia lui s-a numit radicalã, fiindcã el pune sub
semnul întrebãrii tot ce psihiatria fãcuse timp de 100 de ani. Deci dupã
Pinel a reuºit sã strângã un corp de doctrinã ºi sã se cheme psihiatrie clinicã;
pentru el ea se cheamã categorialã, în sensul cã este o psihiatrie care îºi
cautã conceptele într-o poveste concretã.
Scopul lui este crearea unei psihiatrii antropologice bazatã pe conceptul
central de la Jaspers „al înþelegerii“. Aceastã înþelegere – cuvânt i-a luat 40
de ani ºi este în peste 20 de cãrþi.
Prima întrebare fundamentalã la el este – cum este posibil sã ne ridicãm
deasupra ºuvoiului vieþii, a cazului extrem de curgãtor ºi complicat din
faþa noastrã ºi a multiplelor date „þipãtoare“ ºi sã avem puterea sã construim
95