AUTOMATIZAREA PROCESELOR DIN CENTRALELE ELECTRICE

aburului trebuie să fie în mod corespunzător mai ridicată, iar căderea de entalpie
care se transformă în lucru mecanic trebuie să fie micşorată corespunzător.
O problemă importantă a utilizării termoficării este legată de faptul că, în
general, pe parcursul unei zile, curbele de sarcină termică şi electrică nu coincid;
o concordanţă mai bună se constată la consumatorii industriali de energie
termică. Pentru aprecierea gradului de termoficare se utilizează indicele de
termoficare, care măsoară energia pe care o produce fiecare gigacalorie produsă:
P
i (3.16)
T
T
QT
unde: PT este energia electrică produsă [kWh];
QT – energia termică produsă [Gcal].
Indicele de termoficare depinde de căderea de entalpie până la obţinerea
aburului de încălzire, adică de parametrii aburului viu şi ai aburului de încălzire.
Livrarea căldurii la consumator se poate face cu ajutorul turbinelor cu
contrapresiune sau al turbinelor cu condensaţie şi prize reglabile de abur.
În primul caz, debitul de abur al turbinei şi deci puterea sa este
determinată de temperatura de ducere a agentului termic. Întrucât aceasta variază
în funcţie de temperatura exterioară, turbina funcţionează cu contrapresiune
variabilă, adică cu contrapresiune mai mare când temperatura exterioară este
scăzută şi invers. Regimul cu condensaţie şi prize oferă posibilitatea, dacă
structura internă a centralei este corespunzătoare, să se furnizeze căldură şi
energie electrică în orice proporţii, putându-se ajunge chiar la acoperirea sarcinii
maxime de încălzire concomitent cu sarcina maximă electrică la borne.
În varianta prezentată în figura 3.18, turbina nu are condensator şi se mai
numeşte turbină cu contrapresiune. Aburul se destinde în turbină până la o
entalie i2, situată încă în zona aburului supraîncălzit, şi este trimis la
consumatorul de căldură; condensatul se întoarce apoi în circuitul termic.
Teoretic, căldura transformată în lucru mecanic şi căldura folosită de
consumatorul de căldură pot egala căldura Q1, primită de la combustibil în cazan
şi randamentul poate ajunge la 1.
În varianta prezentată în figura 3.19, termoficarea este realizată cu o
turbină cu condensaţie şi prize reglabile pentru consumatorii industriali de
căldură (ex. 5…15 bar şi peste 200 0 C) şi pentru consumatorii urbani (ex.
0,5…2,5 bar şi cca. 100 0 C). Chiar dacă nu se apropie de 1, randamentul termic al
unei astfel de centrale creşte substanţial cu creşterea consumului de agent termic
la prizele reglabile.
Echiparea cu turbine de termoficare se face ţinându-se seama de natura şi
parametrii agentului termic impuşi de consumatorul de căldură. Astfel, turbina cu
contrapresiune se recomandă pentru consumuri de abur cu durate anuale de
utilizare mai mari de 6000 h. Pentru consumuri de abur cu durate mai mici şi
pentru consumul de apă fierbinte se preferă turbinele cu condensaţie cu una sau
două prize reglabile. Într-o centrală electrică cu termoficare este posibilă
instalarea mai multor tipuri de turbine, astfel că turbina cu contrapresiune va fi
108