Reanimarea neonatală

Argumentare Sonda endotrahealǎ prea mare creşte riscul de lezare a corzilor vocale şi de
apariție a stenozei subglotice postintubație iar sonda prea micǎ favorizeazǎ
scurgerile de aer pe lângǎ sondă, scǎzând eficiența ventilației [14,15,23,45,80] .
IV
Recomandare Se recomandǎ ca medicul sǎ foloseascǎ lama de laringoscop dreaptǎ pentru
intubarea nou-nǎscutului.
C
Argumentare Lama de laringoscop dreaptǎ este cea mai adecvatǎ anatomiei oro-faringolaringiene
a nou-nǎscutului [6,7,14,15,23,45,80] .
IV
Standard Medicul trebuie sǎ nu utilizeze sonde de intubație cu balonaş la nou-nǎscut. C
Argumentare Utilizarea sondelor de intubație cu balonaş la nou-nǎscut este asociatǎ cu
leziuni severe ale traheei [14,15,23,45,80] .
IV
Recomandare Se recomandǎ ca medicul sǎ reia VPP cu balon pe mască cu oxigen 100% C
dacǎ nu reuşeşte intubația endotrahealǎ în 20 de secunde.
Argumentare Majoritatea nou-nǎscuților care necesitǎ intubație endotrahealǎ desatureazǎ
sever şi fac bradicardie dupǎ 20 de secunde fǎrǎ ventilare şi oxigenare
adecvate [3,4,11,14,15,23,45,80] .
IV
Optional Medicul poate folosi mandrenul pentru intubația endotrahealǎ a nou-nǎscutului. C
Argumentare Folosirea mandrenului la intubație conferǎ sondei o rigiditate mai mare şi
permite o manevrare mai bunǎ a acesteia [14,15,23,45,80] .
IV
Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sǎ verifice ca acesta sǎ poatǎ fi
scos cu uşurințǎ.
C
Argumentare Un mandren cu multe curburi se poate bloca conducând la scoaterea IV
sondei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sǎ verifice ca vârful acestuia sǎ nu
depǎşeascǎ vârful sondei sau fanta lateralǎ şi mandrenul sǎ fie asigurat (prin
îndoire la capǎtul superior) astfel încât sǎ nu avanseze în timpul intubației.
Argumentare Dacă mandrenul depǎşeşte aceste repere poate produce leziuni ale
traheei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Standard Medicul trebuie sǎ verifice clinic dacǎ intubația a fost efectuată corect în trahee
(anexa 4 tabel 2).
Argumentare Semnele clinice orienteazǎ rapid medicul asupra poziției corecte a sondei de
intubației în trahee [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Standard Medicul trebuie sǎ verifice poziția exactă a vârfului sondei de intubație în trahee
prin efectuarea radiografiei toracice dacă nou-născutul rămâne intubat după
RN.
Argumentare Pe radiografia toracică se evidențiază cel mai bine poziția vârfului sondei de
intubație [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Recomandare Se recomandǎ ca medicul să indice ca prima radiografie a nou-nǎscutului (dacǎ
este necesară) sǎ fie toraco-abdominalǎ şi cu sonda orogastricǎ plasatǎ.
Argumentare O astfel de radiografie toraco-abdominală aduce mai multe informații cu un
minim de expunere radiologicǎ [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Standard Medicul trebuie să (re)poziționeze vârful sondei endotraheale la nivelul
vertebrei T2 – T4 sau la 1 cm deasupra carinei.
Argumentare Aceastǎ poziționare a sondei endotraheale scade riscul detubǎrii accidentale şi
asigurǎ ventilarea simetricǎ a celor doi plǎmâni [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80] .
Opțiune Medicul poate verifica poziția sondei de intubație în trahee (exceptǎnd intubația
pentru aspirarea lichidului amniotic meconial) şi prin folosirea unui detector de
CO2 colorimetric ataşat sondei de intubație [81-86] .
Argumentare Cu ajutorul acestui dispozitiv se poate determina rapid şi cu mare sensibilitate
şi specificitate dacǎ sonda de intubație este în trahee sau esofag [82-85] .
Standard Medicul trebuie sǎ cunoascǎ cele douǎ situații de rezultate fals negative ale
folosirii detectorului CO2 colorimetric:
- debit cardiac scǎzut
- flux sangvin pulmonar scǎzut sau absent.
Argumentare În aceste situații este necesarǎ cercetarea vizualǎ a poziției sondei de intubație
înaintea retragerii acesteia [1,16,25] .
7.11.9. Masca laringiană (ML)
Opțiune Medicul poate utiliza masca laringianǎ în RN în urmatoarele situații [1,16,28,87-96] :
- malformații congenitale care afectează gura, buzele sau palatul care fac
dificilǎ realizarea etanşeității cu balon şi mască
- malformații ale gurii, limbii, faringelui sau gâtului care fac dificilǎ examinarea
18
C
IV
C
IV
C
IV
C
IV
C
IV
B
IIa
C
IV
B