Reanimarea neonatală

Standard Medicul neonatolog trebuie să cunoască factorii de risc care cresc probabilitatea
nevoii de resuscitare la naştere [1-4] .
C
Argumentare Mai mult de jumătate din nou-născuții care necesită reanimare la naştere pot fi
identificați înainte de naştere luând cu atenție în considerare factorii de risc
anteriori sau concomitenți sarcinii şi naşterii [1-4] .
IV
Standard Medicul obstetrician şi moaşa trebuie să solicite din timp echipa de RN pentru a fi
prezentă în sala de naşteri când se anticipează necesitatea resuscitării [1-4] .
C
Argumentare Reanimarea neonatală completă necesită cel puțin două persoane instruite [3,4,11] . IV
Standard Pentru orice naştere cu risc echipa de RN trebuie să pregătească şi să verifice din
timp echipamentul necesar reanimării.
C
Argumentare Echipamentul de reanimare neonatală gata pregătit şi în bună stare de
funcționare permite inițierea promptă a RN [1-4] .
IV
Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetrică trebuie să recunoască factorii
de risc antepartum pentru asfixie neonatală (anexa 3).
B
Argumentare Factorii enumerați mai sus se asociază frecvent cu necesitatea RN [3-7,11] . III
Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetrică trebuie să recunoască factorii
de risc intrapartum pentru asfixie neonatală (anexa 3).
B
Argumentare Factorii enumerați mai sus se asociază frecvent cu necesitatea RN [3-7,11] . III
6. Conduită profilactică (preventivă)
Standard Medicul, asistenta şi/sau echipa de reanimare trebuie să conştientizeze faptul că
succesul RN depinde de următorii factori:
- anticiparea necesității reanimării
- pregătirea din timp a echipamentului şi medicației necesare reanimării
- prezența personalului instruit în sala de naşteri
- organizarea responsabilităților fiecărui membru al echipei de reanimare
- aplicarea promptă şi corectă a tuturor paşilor protocolului de RN [3-5,11,16] .
Argumentare Anticiparea, abordarea sistematică şi rapidă creşte eficiența măsurilor de RN
asigurând atât succesul resuscitării cât şi şansa unui prognostic mai bun pe
termen îndelungat [1-3,5,11,16]
7. Conduită terapeutică
7.1. Măsuri generale
Standard Imediat după naştere medicul sau asistenta trebuie să evalueze nevoia inițierii
manevrelor de reanimare [1,3,4,11] .
Argumentare Aproximativ 50% din nou-născuții care necesită reanimare la naştere nu sunt
identificați pe baza datelor anamnestice materne [3-7,11] .
Standard Medicul sau asistenta trebuie să stabilească necesitatea inițierii reanimării
răspunzând la următoarele întrebări:
- este sarcina la termen?
- este lichidul amniotic clar?
- nou născutul respiră sau plânge viguros?
- are nou-născutul tonus muscular bun? [1,3,5,11] .
Argumentare Nou-născutul la termen, fără suferință perinatalǎ nu necesită reanimare la
naştere [1,3,5,11] .
Standard Dacă nou-născutul este la termen, are respirații spontane eficiente sau plânge
viguros, are tonus muscular bun iar lichidul amniotic este clar, medicul sau
asistenta trebuie să asigure îngrijirile de rutină ale nou-născutului.
Argumentare Nou-născuții cu adaptare bună la viața extrauterină necesită îngrijiri de
rutină [1,5,11,14-17] .
Standard Medicul trebuie să coordoneze acordarea de îngrijiri de rutină ale nou-
născutului care nu necesită reanimare neonatală prin:
- asigurarea homeostaziei termice
- dezobstrucția căilor respiratorii superioare, dacă este nevoie [1,5,11,16] .
Argumentare Nou-născuții care nu necesită reanimare la naştere se adaptează bine la viața
extrauterină doar prin aplicarea îngrijirilor de rutină [1,5,11,16] .
10
C
IV
C
IV
C
IV
C
IV
C
IV