Protectia de distanta

2012-2013 Protecţia de distantă
Fazorul lui ZSC (fig.5.) face cu axa R un unghi φscc(60 o ; 80 o ) în funcţie de tipul
defectului. Dacă scurtcircuitul nu este scurtcircuit metalic direct, ci prin arc, rezultă că
impedanţa de scurtcircuit fazorială este suma fazorială dintre ZSC şi rezistenţa arcului electric.
În intervalul A, B unde B(A,B’) se obţine un aşa numit “patrulater de defect”
(haşurat), care trebuie să se afle în interiorul caracteristicii de acţionare a releului. Astfel,
pentru porţiunea BB’ unde vârful fazorului impedanţei totale depăşeşte circumferinţa
caracteristicii de acţionare a releului, se observă că releul nu acţionează pentru că punctele
cuprinse între M şi C’ sunt în afara zonei de acţionare. O porţiune de linie (BB’), nu este
protejată, ca şi cum defectul ar fi un defect extern pentru protecţia de distanţă respectivă.
Dacă s-ar alege un cerc de rază mai mare pentru ca să treacă prin C’ (fig.5.), protecţia
ar lucra dar suprafaţa utilă din caracteristica dată de patrulaterul haşurat în raport cu suprafaţa
totală a cercului se reduce. De aceea această caracteristică nu este cea mai bună în raport cu
rezistenţa arcului electric.
2.2. Comportarea la suprasarcini
La liniile lungi puternic încărcate şi având cos 1(≈0),
este posibil ca
U releu
Zsuprasarcină: Z SS Z p impedanţa de pornire) şi releul de distanţă ar acţiona neselectiv.
I releu
Este necesar ca protecţia de distanţă să deosebească scurtcircuitele de suprasarcini
măsurând nu numai modulul impedanţei ci şi argumentul acesteia s .
În fig. 6. s-a reprezentat comportarea caracteristicilor de acţionare la rezistenţa arcului
şi la suprasarcină. Se poate constata că cele mai bune caracteristici sunt cele de tip eliptic (fig.
6.d)) şi cele de admitanţă mixta (MHO) - fig.6.b)), iar cea mai puţin indicată - cea a unui releu
de reactanţă (fig.6.c)). Comportari net superioare se obtin prin utilizarea caracteristicilor de
actionare poligonale, cu laturi reglabile.
2.3. Comportarea la pendulările de energie
Fie două noduri generatoare echivalente, cu tensiunile electromotoare E1 şi E2 legate
prin linia L; impedanţele surselor sunt Z1 şi Z2, iar impedanţa liniei este ZL (fig. 7.a) şi b)).
Între cele două noduri circulă un curent de egalizare (sau pendulare) cu expresia:
6 /14
E2
E1
I
Z Z Z
1
2
L
E
2
E
Z
1
, (1)
care poate atinge valori importante, în raport de diferenţa fazorilor E2 şi E1 (fig. 7,b))
provocând acţionări neselective ale protecţiei de distanţă. În timpul pendulărilor, dacă
E1=E2=const., variaţia unghiului determină numai variaţia lui I:
I 1 I 2 I f ( E2
E1)
2E1
sin . (2)
2
Tensiunile în punctele M şi N (bara B1, respectiv B2) sunt:
U M 1 1 1
U E Z I ; (3)
U
N U 2 E2
Z 2 I U1
I Z L . (4)