Protectia de distanta

2012-2013 Protecţia de distantă
PROTECTIA DE DISTANTA
În figura 1 este prezentată schema bloc de elemente simplificată a unei protecţii de
distanţă (PD). Elementul de pornire (1) acţionează fie la creşterea curentului (I>), fie-cel mai
des-la scăderea impedanţei (Z; Z<
2
Element de
măsurat
impedanţă.
(dist. la defect)
z=zo*1 (Ω)
zo=const. (Ω/km)
1 - km
3
Element de
temporizare
în trepte.
I
III
II
ta=f(U/I)
4
Element
direcţional.
Fig. 1. Schema bloc de elemente ale PD
6
Blocaje +
coordonări ale
PD cu SA.
5
Element de
ieşire
(execuţie) a
schemei.
Protectia de distantă este o protectie de impedantă minimă, condiţia de acţionare fiind
Zr ≤ Zpr.
Caracteristica de acţionare în planul impedanţelor Z este cea din figura 2 care este o
caracteristică circulară cu centrul în origine, zona de acţionare reprezentând-o interiorul
cercului. La regim nominal sau la defect exterior zonei protejate vârful fazorului reprezentând
Zr este în afara acestei caracteristici (nu are loc acţionarea). La un defect în zonă vârful lui Zr
intră în cerc (are loc acţionarea). Întrucat Z r l (lungimea liniei) protecţia se poate numi ca
fiind de distanţă ( Zr este proportionala cu distanta la defect).
Deoarece caracteristica astfel obţinută nu este cea mai bună, fiind influenţată de
rezistenţa arcului electric, de pendulările de energie şi de suprasarcini, s-au căutat şi au fost
realizate alte caracteristici de acţionare mult mai bune pentru releele de distanţă, cu
performante ridicate.
cd.
dec.
IL
1 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
2 /14
Fig. 2 - Caracteristica de acţionare în planul “z”
1. Caracteristicile de acţionare ale releelor de distanţă
În fig.3. şi 4. sunt reprezentate caracteristicile releului de impedanţă (sau admitanţă)
generalizată.
XO
O
+jx
K ’
φ
C
•
RO
K-K ’
0
Zpr
K
(C) : (R-Ro) 2 + (X-Xo) 2 = K 2
Ro = (R-R ţ )cosψ = K(1-K’ /K)cosψ = K(1-η)cosψ
Xo = (R-R ţ )sinψ =K(1-K’ /K)sinψ = K(1- η)sinψ
unde η = K’/K
Fig.4 Caracteristica relelului de impedanţă generalizată, în planul admitanţelor +G, +jB.
+R
Fig.3. Caracteristica releului de impedanţă (admitanţă) generalizată în planul +R, +jX.
ψ

2012-2013 Protecţia de distantă
Pentru a obţine caracteristici mai simple şi funcţionale, se modifică corespunzător
coeficienţii din ecuaţia cercului rezultând caracteristicile particularizate din tabelul 1.
Tabelul 1.
Caracteristicile de acţionare particularizate ale releelor de distanţă
1
Releu de rezistenţă
2 3
(conductanţă) sau reactanţă
(susceptanţă) generalizat
jx
XO = 0
jB
Releu de admitanţă mixtă
(MHO)
Releu de impedanţă mixtă
Releu de conductanţă
XO
O
O
jx
K
O
O ’
jx
K
•
B O ’
K
RO
jx
RO
•
•
•
O ’
O
O ’
jx
RO
K
(C)
(C)
(C)
R
R
RO = 0
XO
R
RO 2 +XO 2 =K 2
RO→∞
XO→∞
(C)
R
RO=K
XO=0
R
O
O
O
•
•
jB
jB
O
O ’ •
•O
O ’ •
jB
1/RO
jB
O ’ •
(Δ)
(C)
G
(C)
G
G
G
3 /14
G

2012-2013 Protecţia de distantă
Caracteristicile de acţionare particularizate ale releelor de distanţă
1
Releu de susceptanţă
2 3
Releu de impedanţă
(admitanţă)
Releu de rezistenţă sau
reactanţă
Releu de distanţă cu
caracteristică eliptică.
Releu de distanţă cu
caracteristică poligonală, de
tip patrulater.
4 /14
O
O
K
O ’
XO •
O O ’
jx
•
reactanţă
O
Zpr-Z ’
jx
F ’ Z ’
jx jB
jz
jx
(C)
Zpr-Z ’
Zpr
RO=B
XO=K
R
XO=0
RO=0
(C)
Zpr=K
F ’
Z ’
K
R
R
R
R
O
•
C
O -j* 1 G
- jB
XO
O ’ •
O
O
O ’
•
- jB
•O
O ’ •
jz
ZA θ
α
-jB = 1
jX
β
Z Ф
α
β
B
(C)
A
Zpr-Z
R
G
G
G

2012-2013 Protecţia de distantă
2. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la rezistenţa arcului,
la suprasarcină şi la pendulările de energie
21. Comportarea la rezistenţa arcului electric
În fig. 5. s-a reprezentat diagrama fazorială a impedanţelor pentru un defect cu arc
electric într-o zonă protejată cuprinzând un tronson de linie (între A şi B ’ ).
Z sccB
A
•
+jX
N
R
B
• B
•
’
arcA
•
M
C’
•
suprasarcina
SCC
Z Z R
total SCCB
Z sup rasarcina
Fig. 5. Diagrama fazorială a impendanţelor în planul (+R, +jX)
pentru un defect cu arc electric.
+jX
Zsuprasarcină
O RO R
a) Releu de rezistenţă generalizată.
O
+jX
Zs
c) Releu de reactanţă.
+R
O
+jX
+R
arc
Zs
B
+R
b) Releu de admitanţă mixtă (MHO).
O
+jX
+R
d) Releu cu caracteristică eliptică deplasată.
Fig.6. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la
rezistenţa arcului electric si la suprasarcina: a) releu de rezistanţă generalizată; b)
releu de admitanţă mixtă; c) releu de reactanţă; d) releu de distanţă cu caracteristică
eliptică deplasată; ZS – impedanţă de suprasarcină
Zs
5 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
Fazorul lui ZSC (fig.5.) face cu axa R un unghi φscc(60 o ; 80 o ) în funcţie de tipul
defectului. Dacă scurtcircuitul nu este scurtcircuit metalic direct, ci prin arc, rezultă că
impedanţa de scurtcircuit fazorială este suma fazorială dintre ZSC şi rezistenţa arcului electric.
În intervalul A, B unde B(A,B’) se obţine un aşa numit “patrulater de defect”
(haşurat), care trebuie să se afle în interiorul caracteristicii de acţionare a releului. Astfel,
pentru porţiunea BB’ unde vârful fazorului impedanţei totale depăşeşte circumferinţa
caracteristicii de acţionare a releului, se observă că releul nu acţionează pentru că punctele
cuprinse între M şi C’ sunt în afara zonei de acţionare. O porţiune de linie (BB’), nu este
protejată, ca şi cum defectul ar fi un defect extern pentru protecţia de distanţă respectivă.
Dacă s-ar alege un cerc de rază mai mare pentru ca să treacă prin C’ (fig.5.), protecţia
ar lucra dar suprafaţa utilă din caracteristica dată de patrulaterul haşurat în raport cu suprafaţa
totală a cercului se reduce. De aceea această caracteristică nu este cea mai bună în raport cu
rezistenţa arcului electric.
2.2. Comportarea la suprasarcini
La liniile lungi puternic încărcate şi având cos 1(≈0),
este posibil ca
U releu
Zsuprasarcină: Z SS Z p impedanţa de pornire) şi releul de distanţă ar acţiona neselectiv.
I releu
Este necesar ca protecţia de distanţă să deosebească scurtcircuitele de suprasarcini
măsurând nu numai modulul impedanţei ci şi argumentul acesteia s .
În fig. 6. s-a reprezentat comportarea caracteristicilor de acţionare la rezistenţa arcului
şi la suprasarcină. Se poate constata că cele mai bune caracteristici sunt cele de tip eliptic (fig.
6.d)) şi cele de admitanţă mixta (MHO) - fig.6.b)), iar cea mai puţin indicată - cea a unui releu
de reactanţă (fig.6.c)). Comportari net superioare se obtin prin utilizarea caracteristicilor de
actionare poligonale, cu laturi reglabile.
2.3. Comportarea la pendulările de energie
Fie două noduri generatoare echivalente, cu tensiunile electromotoare E1 şi E2 legate
prin linia L; impedanţele surselor sunt Z1 şi Z2, iar impedanţa liniei este ZL (fig. 7.a) şi b)).
Între cele două noduri circulă un curent de egalizare (sau pendulare) cu expresia:
6 /14
E2
E1
I
Z Z Z
1
2
L
E
2
E
Z
1
, (1)
care poate atinge valori importante, în raport de diferenţa fazorilor E2 şi E1 (fig. 7,b))
provocând acţionări neselective ale protecţiei de distanţă. În timpul pendulărilor, dacă
E1=E2=const., variaţia unghiului determină numai variaţia lui I:
I 1 I 2 I f ( E2
E1)
2E1
sin . (2)
2
Tensiunile în punctele M şi N (bara B1, respectiv B2) sunt:
U M 1 1 1
U E Z I ; (3)
U
N U 2 E2
Z 2 I U1
I Z L . (4)

2012-2013 Protecţia de distantă
E 1
Z 1
B1
M
L
Z L
a)
B2
N
Z 2
I
Se poate construi o diagramă fazorială în ipoteza punctului de potenţial O nul constant
(fig. 8.); în realitate, punctul O descrie o dreaptă, perpendiculară pe CD în mijlocul ei
(punctele O, O’, O” etc.). Dacă E1 E2, locul punctului O se prezintă sub forma unei familii
de cercuri (desenate cu linie întreruptă în fig. 8.).
Împărţind ambii membri ai relaţiilor (3), (4) cu I , fazorii căderilor de tensiune devin
impedanţe. Dacă se suprapune caracteristica de acţionare circulară a releului de impedanţă
peste diagrama de pendulări (fig. 8.), cu potenţial nul variabil, segmentele din centrul cercului
până la O reprezintă impedanţe proporţionale cu cele măsurate de releu. Posibilitatea
acţionărilor greşite la pendulările de energie este cu atât mai redusă cu cât unghiul la care
impedanţa măsurată ZN (corespunzător protecţiei de distanţă din punctul N) intră în zona de
acţionare, este mai apropiat de 180 0 (valoare greu de atins la pendulările de energie). Se
convine ca valoarea limită a unghiului , la care protecţia de distanţă acţionează, să se
determine în acele puncte în care locul de potenţial nul intersectează caracteristica de
acţionare. Se constată că, din acest punct de vedere, cel mai slab se comportă caracteristica
circulară cu centrul în origine, mai bine cea cu centrul deplasat (tip „MHO”) şi mult mai bine
cele eliptice sau poligonale.
Dacă se doreşte ca releul „MHO” să fie mai puţin sensibil la impedanţa de
suprasarcină Zs şi la rezistenţa arcului Rarc (fig. 6.b)), caracteristica circulară poate fi deplasată
pentru a îngloba mai bine aria haşurată în figură; în acest caz, însă, se micşorează valoarea
unghiului care determină comportarea la pendulările de energie şi, astfel, devin necesare
dispozitivele pentru blocarea protecţiei la pendulări.
Din considerentele expuse pină acum se constată că cele mai indicate sunt releele de
distanţă cu caracteristici poligonale, deşi acestea se obţin mai greu cu releele convenţionale,
analogice, dar fara probleme – cu relee de tip numeric.
Se poate trage concluzia că dintre toate caracteristicile prezentate, cele mai
avantajoase sunt cele poligonale şi într-o oarecare măsură acceptabile şi caracteristica eliptică
şi caracteristica de admitanţă mixtă MHO, care este caracteristica circulară ce trece prin
origine.
E 2
E
θ
1
E E
Fig.7. Schema echivalentă pentru pendulările de energie:
a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială a tensiunilor electromotoare
E
b)
2
2
1
7 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
3. Blocarea protecţiilor de distanţă la situaţii speciale
Blocarea la pendulări - se bazează pe faptul că la pendulările de energie
lipsesc componentele de secvenţă inversă, respectiv homopolară de tensiune respectiv curent,
care sunt prezente însă la toate tipurile de scurtcircuite.
Astfel, se introduce controlul prezenţei componentei de secvenţă inversă a tensiunii U2
care se manifestă la scurtcircuite, chiar şi la cele simetrice, în primele perioade, dar lipseşte în
cazul pendulărilor de energie electrică.
8 /14
D
E 2
U 2
I z 2
N
O ’
θ
+j
O
O ’’
θ
C I z1
M (C
+1
’ )
Blocarea protecţiei de distanţă la defecte în circuitul transformatorului de
tensiune
Pentru a împiedica funcţionarea neselectivă a protecţiei de distanţă la defecte în
circuitul transformatorului de tensiune, când Ur→0 şi Zr→0 deşi nu avem de a face cu
scurtcircuite în cuprinsul zonei protejate, se introduc în schema protecţiei blocaje de minimă
tensiune (cu relee minimale de tensiune care supraveghează circuitul transformatorului de
tensiune), sau elemente sensibile (cu relee de curent polarizate) care supraveghează variaţia
curentului pe linie şi nu permit acţionarea protecţiei de distanţă decât atunci când curentul
prezintă o variaţie bruscă de cel puţin 20% (la defecte în circuitele secundare, însoţite de
scăderea sau dispariţia tensiunii de alimentare a releului de distanţă, nu se produc creşteri
rapide ale curentului şi în consecinţă protecţia rămâne blocată).
Se realizează pe baza blocajului de minimă tensiune care sesizează dispariţia tensiunii
deşi nu avem scurtcircuit în zonă şi relee maximale de curent sensibile care sesizează variaţia
în salt a curentului pe linie de cel puţin 20% In.
(C ’’ )
U 1
E1
(Δ) CD
(dreapta de potenţial nul)
Fig.8. Locul punctului de potenţial nul la pendulările de energie

2012-2013 Protecţia de distantă
4. Obţinerea caracteristicii de timp a releului de distanţă
Se utilizează caracteristici în trepte, care realizează o dependenţă ta=f(Ur/Ir)=f(Zr) în
trepte de timp, pe zone de acţionare (I, II, III şi IV), ca în figura 9. Defectele din treapta rapidă
(zona I) sunt lichidate în 0,1…0.2 secunde (timpul propriu de declanşare al întreruptorului).
Temporizările cu care sunt declanşate întreruptoarele la defecte în zonele următoare se obţin
prin adăugarea câte unei trepte de timp Δt=0,5…0,6 secunde (de exemplu, taZII=taZI+ Δt),
asigurând, astfel, selectivitatea funcţionării protecţiei de distanţă.
0 ,1….0,2 s
Fig. 9. Caracteristica de timp a releului de distanţă.
5. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă
Reglajele protecţiei de distanţă unidirecţionale se stabilesc pe zone de acţionare
(fig.10.), atât în ceea ce priveşte valorile impedanţelor de pornire, cât şi timpii de acţionare ai
acesteia.
A
L2
~ • • • • ~
ta[sec]
B1
0 •
I1
1
C
ta I
I
IA
~
z I
pp1
L1
IC
t
B2
•
•
I4
I
ta II
z II
pp1
t
ta III
B3
I2 I3
K1
2
T
IA+IC
K2
•
K3
z III
pp1
t
Fig. 10. Zonele de actionare a protectiei de distanta unidirectionala
B4
ta IV
B
Z [km]
( Z Ώ )
9 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
Zona I de acţionare a protecţiei de distanţă se determină din condiţia de
desensibilizare la defecte pe bara B2 (la capătul linie protejate L1) şi imediat după aceasta, la
bornele dinspre L2 ale întreruptorului I2 (fig.6.16.), ţinând seama de erorile de măsurare a
impedanţei i de apreciere a distan ei pina la locul de defect (aproxim 20%):
10 /14
I
Z pp1
( 0,
8...
0,
9)
Z L1
(5)
I
in relaţia (5) reprezintă impedanţa de pornire a protecţiei 1, în zona I de
Z pp1
acţionare, în funcţie de impendanţa ZL1 a liniei protejate, proporţională cu lungimea liniei
(fig.10.).
Pentru zona II, impedanţa de pornire se obţine luând cea mai mică valoare
dintre (6) şi (7).
II '
I
'
Z K Z K Z ); K 0,
8 (6)
pp1
sig ( L1
rep1
pp2
II ''
'' Z K Z K Z ); K 0,
7 (7)
pp1
sig ( L1
rep2
T
Însumând algebric fazorii ZL1 şi ZT rezultă o valoare acoperitoare, care depăşeşte suma
fazorială; în consecinţă, se adoptă cea mai mică dintre valorile
II
, calculate cu relaţiile de
mai sus. S-au notat cu şi K coeficienţii de repartiţie (sau ramificaţie) care determină
K rep1
rep2
modificarea impedanţei măsurate de releul de impedanţă 1 datorită supraalimentării dinspre
sursa C, la un defect în K2, sau dinspre C şi B, la un defect în K3, pe barele de joasă tensiune
ale transformatorului T. Pentru selectivitatea funcţionării, protecţia de distanţă trebuie
desensibilizată în raport cu valoarea de pornire a treptei rapide a protecţiei 2, la un defect în
capătul zonei protejate, în punctul K2. Raportând tensiunea remanentă pentru un scurtcircuit în
K2 la curentul de defect, se obţine:
U
I
rem1(
K )
2
SCCA(
K )
2
Z
L1
I
A
Z
( I )
pp2
În relaţia (8.), I şi
I
A
sig
sig
Z pp1
( I A I C )
( I ) I
Z
L1
Z pp2
1
I
I A SCC A(
K ) C I SCC C(
K )
sursele A, respectiv C, la un defect în K2. (fig. 10.)
2
2
c
A
(8)
I sunt curenţii de defect furnizaţi de
Se observă că paranteza
I C
1
determină coeficientul de repartiţie K rep1
1 care
I A
intervine în expresia (6). Amplificând valoarea rezultata din (8) cu K'
0,
8 se obţine
( II )
valoarea de pornire Z ; analog, pentru (7), considerând în staţia de transformare T, toate
pp1
transformatoarele în paralel (pentru a rezulta în calcule impedanţa minimă).
Valoarea de pornire a zonei III se determină astfel: când există şi o zonă IV de
( III )
( II )
protecţie, calculul pentru Z se face analog cu calculul reglajelor Z când zona III este
pp1
ultima zonă de acţionare a protecţiei de distanţă; aceasta nu mai este delimitată de elementul
de măsurare a impedanţei, ci este dată de elementul de pornire ( Z
pr ) . Analog se procedează
când zona IV este ultima zonă de protecţie.
pp1
sig

2012-2013 Protecţia de distantă
Se menţionează că există şi protecţii de distanţă cu valoarea de pornire Zpr dependentă
de curent, prin intermediul unei bobine saturabile cu miez; în zona curenţilor mici, Zpr este
mai mare şi releul nu acţionează. În schimb protecţia lucrează chiar dacă Iscc min < Isarc max .
Modificarea valorilor de pornire Zpr, corespunzător diferitelor zone de protecţie, se
realizează în cazul releelor analogice cu rezistenţe adiţionale, introduse treptat în circuitele
elementului sensibil de un motor pas cu pas (sau, un motor de c.c. cu turaţie constantă), sau
prin deplasarea unor cursoare (RD7, D111 etc.), apropiind fictiv punctul defect de locul
instalării protecţiei de distanţă. In cazul releelor digitale, modificarile sunt realizate prin
program.
6. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă
În cazul unei protecţii de distanţă se verifică: sensibilitatea elementului de măsurat
impedanţa şi sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei.
Sensibilitatea elementului de măsurat impedanţa se verifică cu relaţia:
( II )
Z pp1
K sens1
1,
25 , (9)
Z
L1
ceea ce înseamnă că protecţia trebuie să acopere, cu zona II, cel putin 25%
din elementul următor, spre consumatori (fig. 6.16.). Atunci când condiţia (6.10.) nu este
( II )
îndeplinită, se adoptă Z pp1
( III )
Z pp1
, dar pentru asigurarea selectivităţii acţionării, treapta de
timp este urcată la nivelul celei corespunzătoare zonei III a protecţiei de distanţă (linia
întreruptă din figura 6.16.).
Sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei de distanţă se verifică din:
- condiţia de desensibilizare la suprasarcini, verificând dacă Z pp1
( 0,
7...
0,
8)
Z sarc max ;
- condiţia de asigurare a funcţiei de rezervă a protecţiei pentru defecte la capătul opus
elementului protejat:
K sens2
Z
Z pp1
Z Z
1,
25
)
(10)
L1
( L2
T
În relaţia (10) se introduce, la numitor, fie impedanţa de linie ZL2, fie
impedanţa unui transformator din staţia T, notată cu ZT, cu un singur transformator în
funcţiune, pentru a rezulta valoarea maximă a impedanţei.
7. Protecţii numerice utilizate în SEN
7.1. Protecţii de producţie SIEMENS
Echipamentele numerice de protecţie, realizate de firmele cu tradiţie în domeniu, sunt
concepute ca echipamente complexe care pot fi integrate în sistemele de comandă şi control
ale sistemelor electrice pe care trebuie să le protejeze. Un astfel de echipament este cel
realizat de firma Siemens, 7SA522.
Funcţia principală a acestui echipament este protecţia de distanţă cu caracteristica de
declanşare de tip poligonal. Tehnologia de realizare permite ca, dacă se consideră necesar, să
poată fi setata şi o caracteristica de tip MHO. Dacă sunt disponibile ambele tipuri de
11 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
caracteristică într-un echipament, se poate alege un tip de caracteristică pentru fiecare tip de
defect (polifazat sau monofazat). De exemplu, defectele cu rezistenţă de punere la pamânt pot
fi acoperite cu caracteristica poligonală, iar defectele polifazate cu carcateristica de tip
«mho».
Figura 11 arată un exemplu de caracteristică poligonală direcţionată înainte. Zona a III
a este direcţionată înapoi. Pentru fiecare buclă de impedanţă de defect există cinci zone
independente şi o zona suplimentară. În general, poligonul este definit printr-un paralelogram
care intersectează axele în valorile R, X şi este înclinat cu unghiul sist. Desensibilizarea
protecţiei de distanţă faţă de condiţiile de sarcină se realizează prin «decuparea» din
caracteristica de tip paralelogram a «trapezului» sarcinii caracterizat de RLoad şi Load .
Fig, 11. Caracteristica de tip poligonal a protecţiei de distanţă din echipamentul 7SA522
Coordonatele axiale pot fi setate individual pe fiecare zonă, iar Dist; RLoad şi Load sunt
comune pentru toate zonele. Caracteristica este simetrică faţă de originea sistemului R-X.
Caracteristica direcţională limitează domeniul de declanşare la cadranele dorite.
În figura 12. este reprezentată o caracteristică de tip MHO. Această caracteristica este
definită de linia diametrului care intersectează originea sistemului de axe şi mărimea
diametrului care corespunde impedanţei Zr care determină pragul şi unghiul de înclinare.
12 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
Fig. 12. Caracteristica de acţionare de tip MHO
Unghiul de înclinare este setabil şi corespunde unghiului liniei. Trapezul determinat de
parametrii sarcinii Rload şi load (cu valori reglabile) poate fi folosit pentru a desensibiliza
protecţia de distanţă faţă de caracteristicile sarcinii. Pragul Zr poate fi setat separat pentru
fiecare zonă. Unghiul de înclinare dist ca şi parametrii impedanţei de sarcină Rload, load sunt
comune pentru toate zonele.
o Blocajul la pendulatii pentru această protecţie de distanţă
Pentru a împiedica acţionările nedorite ale protecţiei de distanţă, echipamentele de
protecţie sunt prevăzute cu funcţia de blocaj la pendulaţii, fenomen generat de scurtcircuite,
fluctuaţii de sarcină sau operaţii de comutare. In timpul pendulaţiilor, curenţi cu valoare mare
însoţiţi de tensiuni mici pot cauza declanşări nedorite ale protecţiei de distanţă.
Echipamentul 7SA522 are un astfel de element de blocaj la pendulaţii integrat care
permite decelarea fenomenului de pendulaţii de cel de scurtcircuit. Pentru detectarea
fenomenului de pendulaţii, este măsurată viteza de variaţie a vectorului impedanţă. În cazul
caracteristcii de tip poligon, măsurătoarea începe atunci când vectorul impedanţă «intra» în
domeniul caracteristicii de blocaj la pendulaţii PPOL (figura 13.). Sesizarea unui defect
(caracteristica APOL) se realizează cu cele mai mari valori pentru R si X ale zonelor. Zona
pentru pendulaţii are o distanţă minimă Zdiff de 5Ω (la IN=1A) sau de 1Ω (la IN=5A) în toate
direcţiile faţă de caracteristica de acţionare a protecţiei de distanţă. In cazul unui scurtcircuit
(1), vectorul impedanţă îşi schimbă brusc caracteristicile din zona de sarcina în zona de
defect. Totuşi, în cazul în cazul pendulaţiilor (2), vectorul impedanţă aparentă intra în zona
PPOL şi numai mai tarziu în zona APOL. Este, de asemenea, posibil ca vectorul să intre în
zona de sesizare a pendulaţiilor şi să părăsească această zonă, fără să atingă zona de detectare
a defectelor (3).
13 /14

2012-2013 Protecţia de distantă
Figura 13. Caracteristica de detectare a pendulaţiilor pentru o caracteristica de acţionare de
tip poligonal
Dacă vectorul impedanţă intră în poligonul de pendulaţii şi trece în partea opusă,
atunci, este vorba despre o pierdere a sincronismului între cele două zone de reţea, văzute din
locul de instalare a releului (4).
Acelaşi lucru se poate aplica şi la caracteristica de tip MHO (figura 14.). La acest tip
de caracteristică, zona de detectare a pendulaţiilor păstrează distanţa de 5Ω, respectiv 1Ω faţă
de cea mai mare zona circulară, pentru toate zonele.
Un fenomen de pendulaţii este detectat, dacă în timpul ultimelor opt cicluri de măsură
(corespunzător a două perioade), continuitatea schimbării vectorului impedanţa este
confirmată.
14 /14
Fig, 14. Caracteristica de detectare a pendulaţiilor
pentru o caracteristică de acţionare de tip MHO